 |
 |
Rinita alergică |
Rinita alergică este afecţiunea alergică cea mai frecventă în practica medicală, devenind o importantă problemă de sănătate publică în ţările dezvoltate, unde s-a apreciat că afectează aproximtiv 25% din populaţie. Pe lângă implicaţiile socioeconomice ale acestei boli, rinita alergică oferă un model de studiu fundamental şi clinic deosebit de interesant al alergiei şi imunologiei nazale, facilitând realizarea primilor paşi spre terapia viitorului, tratamentul genetic. În aceelaşi timp, au fost experimentate şi validate metode statistice precise de determinare a calităţii vieţii pacientului. Şi poate acest din urmă aspect reprezintă câştigul cel mai mare, deoarece după un ocol la nivel submolecular,
atenţia comunităţii medicale s-a concentrat din nou asupra a ceea ce reprezintă în fond esenţa oricărei activităţi medicale, omul şi suferinţa sa. | |
o epidemie a stilului
de viaţă modern
|
|
Deoarece rinita alergică este cauza pierderii anuale a 3,5 milioane de zile de muncă, a 2 milioane de zile de absenteism şcolar, a unei creşteri de patru ori a numărului de consultaţii datorate fenomenelor alergice în ultimii 20 de ani şi a unei importante reduceri a calităţii vieţii prin insomnie nocturnă, somnolenţă diurnă şi afectarea semnificativă a capacităţilor cognitive, tot mai mulţi medici din diverse specialităţi sunt frecvent confruntaş i cu problemele diagnostice şi terapeutice legate de această afecţiune. În plus, rinita alergică este de două ori mai frecventă la o categorie de pacienţi particulară, HIV pozitivi, la care deşi există o scădere a numărului de limfocite T helper şi a numărului total de limfocite este prezentă o activare policlonală a celulelor B şi o sinteză crescută a tuturor claselor de anticorpi, inclusiv Ig E.
Sezonieră sau perenă, izolată sau asociată astmului bronşic şi eczemei atopice, rinita alergică este un factor de risc care predispune pacienţii la infecţii rinosinusale virale sau bacteriene (Van Dishoek a stabilit că aproximativ 40% dintre pacienţii cu sinuzită cronică prezintă o formă de alergie nazală iar la pacienţii cu sinuzită bilaterală prezenţa alergiei a fost estimată până la 80%) şi alte complicaţii (otita medie cu hipoacuzie, anomalii craniofaciale, agravarea astmului bronşic) | |
care contribuie la o scădere a productivităţ ii, marcată atunci când în planul terapeutic se face apel la antihistaminicele H1 de primă generaţie, cu importante efecte sedative.
Este cunoscut de mult timp răspunsul inflamator nazal exagerat al persoanelor cu un teren particular, atopic, în timpul sezonului polinic, la excitanţi nespecifici prezenţi în mediul ambiant ca urmare a polenizării anemofile. Pneumoalergenii responsabili (în a doua jumătate a lunii mai) sunt în special angiosperme şi printre ele gramineele au o parte preponderentă. Alergia la graminee se asociază cu alergia la polenul arborilor, la plantele erbacee şi la arbuşti. În cazul rinitei perene (aperiodice), alergenii sunt prezenţi tot timpul anului şi sunt reprezentaţi în principal de proteine constitutive ale acarianului Dermatophagoides pteronissimus, ubicuitar în praful de casă sau fragmente alergene provenite din descuamările epiteliale ale animalelor, trofalergeni, mucegaiuri şi diverşi alergeni profesionali; o formă particulară o constitue alergia microbiană. Progrese remarcabile s-au făcut odată cu dovedirea rolului acestor alergene şi perfecţionarea metodelor de dozare a Ig E. Cercetătorii au fost în măsură să
demonstreze o corelaţie statistic semnificativă între eozinofilia sanguină şi cea tisulară, prezenţa IgE determinate |
Pagina următoare » |
|
