Stetoscop Miercuri, 8 septembrie 2010  

Cititi cel mai recent numar al revisteiAici gasiti numerele anterioareAbonamenteCe si unde se intampla in viata medicilorDocumentare medicalaForumRevista in format pdfDespre aceasta revista
Stetoscop


Nr. 8 » ULTIMA ORA



Insuficienţa cardiacă şi pep- tidele natriuretice- noi dovezi.
Peptidul natriuretic de tip B (BNP) este un hormon cardiac secretat în plasmă în principal de ventriculi atunci când presiunea şi expansiunea volumică devin crescute. În ultimii 5 ani, decelarea acestui hormon a început să constituie un instrument în diferenţierea dispneei de tip cardiac faţă de cea noncardiacă, utilitate recunoscută prin includerea BNP în ultimul ghid european de diagnostic al insuficienţei cardiace cronice. (Eur Heart J 2001; 22:1527-60). În cadrul Congresului Naţional de Cardiologie din această toamnă, o echipă de cercetare din cadrul Institutului de Boli Cardiovasculare "C.C.Iliescu", Bucureşti, a prezentat rezultatele unui studiu important de screening populaţional pentru insuficienţa cardiacă, efectuat pe un lot de 863 de persoane din Capitală. Chioncel şi colab. au arătat că, deşi sensibilitatea şi specificitatea BNP pentru screeningul insuficienţei cardiace sunt relativ scăzute (75% şi respectiv 77%), valoarea predictivă negativă a testului este foarte ridicată (98.1%). În consecinţă, testul poate fi extrem de util pentru excluderea bolii în prezenţa semnelor şi simptomelor insuficienţei cardiace, mai ales în unităţI care nu dispun de ecocardiografie.
riscului, de prognostic şi chiar de monitorizare a tratamentului (cum ar fi cel cu statine), fiind acceptat în acest moment că inflamaţia joacă un rol important în declanşarea şi perpetuarea sindroamelor coronariene acute, explicând într-o oarecare măsură apariţia evenimentelor acute cardiovasculare la jumătate din pacienţii ce au colesterolul normal sau scăzut. Ca urmare, există propunerea ca ghidurile americane de diagnostic şi tratament, ce vor apare la sfârşitul acestui an, să recomande monitorizarea CRP la pacienţii cu risc mediu de evenimente cardiace acute sau la cei cu vârsta peste 40 ani.

Modulatori selectivi ai recepto- rilor de estrogeni- o alternativă?
Publicarea recentă a rezultatelor studiului WHI, întrerupt datorită creşterii relative a riscului cardiovascular asociat terapiei de substituţie cu estrogeni equini şi medroxiprogeteron acetat la femeile în postmenopauza, a dus la creşterea atenţiei pentru terapii alternative în acest grup populaţional. Studii recente au încercat să evalueze atât efectele antifractură şi pe densitatea minerală osoasă, cât şi riscul cardiovascular asociate terapiei cu modulatori selectivi ai receptorilor de estrogeni. Studiul MORE (Multiple Outcomes of Raloxifene Evaluation), prezentat la
Sesiunea Anuală a American College of Cardiology (Orlando, USA), a evaluat, pe o durată de 3 ani, efectele antiosteoporotice şi riscul cardiovascular la peste 7700 de femei aflate în postmenopauză care au primit 60mg, 120mg raloxifen sau placebo. Riscul relativ de apariţie a unui eveniment cardiovascular în grupul tratat cu raloxifen faţă de placebo a fost de 0,89 la 60mg si de 1 la 120mg. Diferenţele sunt considerate nesemnificative, dar vor fi necesare şi studii suplimentare.

Fumatul- how much? or how long?
Rolul nociv al fumatului a fost demonstrat cu certitudine într-o serie de boli, atât ca factor etiopatogenic cât şi ca factor de risc, precum cardiopatia ischemică cronică, cancerul bronhopulmonar, bronşita cronică, emfizemul pulmonar. Recent, un grup de cercetători de la Albert Einstein Institute din New York au examinat asocierea între fumat şi incidenţa cancerului de sân. Rezultatele au arătat că riscul cancerului de sân creşte cu numărul de ani în care s-a practicat fumatul. Astfel, femeile ce au fumat un pachet de ţigări pe zi timp de 40 ani sau 2 pachete pe o perioadă de 20 ani au un risc semnificativ crescut faţă de cele ce au fumat un număr similar de pachete, dar într-o perioadă mai scurtă de timp (BMJ 2002;325:298).
Proteina C reactivă (CRP)- un nou marker cardiac.
CRP constituie o componentă a sistemului imun ce are ca funcţie majoră legarea fosfolipidelor din membranele agenţilor patogeni şi a celulelor alterate. Datorită faptului că induce o serie de citokine şi chemokine proinflamatorii, prin dinamica mai rapidă comparativ cu VSH şi corelarea cu severitatea şi extensia inflamaţiei în patologia reumatogică (excepţie LES unde nu creşte), CRP constituie în prezent un marker în diagnosticul şi monitorizarea tratamentului din unele boli reumatismale. În ultimii ani, studiile au extins utilitatea CRP în sfera cardiologiei, ca marker de stratificare a



Britanicii Sydney Brenner (Molecular Science Institute, Berkeley, California) şi Sir John Sulston (Sanger Center, Cambridge, England), împreună cu americanul H. Robert Horovitz (Massachuttes Institute of Technology) sunt laureaţii din acest an ai Premiului Nobel pentru Medicină. Cercetătorii au identificat gene cu rol cheie în organogeneză şI în moartea celulară programată, importante pentru înţelegerea patogeniei multor boli şI a mecanismelor prin care unele virusuri şI bacterii invadează celulele umane.