comparative la pacienţi care au
suferit intervenţii chirurgicale stomatologice
şi ortopedice. Eficienţa şi
viteza de acţiune ale rofecoxibului
(sub 30 de minute) au făcut ca acest
medicament să fie atât de mult utilizat
în practica medicală curentă.
Aceste dovezi au determinat schimbarea
ghidului APS (American Pain
Society) în 15 martie 2002, acesta
recomandând acum coxibii de primă
intenţie în tratamentul durerii din
boala artrozică şi poliartrită reumatoidă,
înaintea AINS clasice, opioidelor
şi intervenţiei chirurgicale. Acelaşi
ghid afirmă clar că AINS clasice nu
trebuie administrate decât în combinaţ
ie cu inhibitori eficienţi de pompă
de protoni şi numai dacă pacientul
nu a răspuns la coxibi.
Complicaţiile
gastrointestinale majore
Eficacitatea şi profilul de siguranţă
gastrointestinală ale rofecoxibului (50
mg pe zi) comparativ cu naproxenul
(500 mg de două ori pe zi) au fost
evaluate în studiul VIGOR (Vioxx
Gastrointestinal Outcomes Research)
care a urmărit, pe o perioadă medie
de 9 luni, peste 8000 de pacienţi cu
poliartrită reumatoidă. Efecte adverse
gastrointestinale confirmate au apărut
cu o frecvenţă anuală cu 54% mai
mică (p<0,001) în grupul tratat cu
rofecoxib (2,1%), faţă de grupul tratat
cu naproxen ( 4,5%). Complicaţii
digestive majore (hemoragii, perforaţii,
stenoze) au apărut cu o frecvenţă
anuală cu 57% mai mică în grupul
tratat cu rofecoxib faţă de grupul tratat
cu naproxen. VIGOR a fost primul
studiu care a demonstrat reducerea
riscului de HDS majore cu 63% şi
hemoragii gastrointestinale inferioare
cu 54%. Analiza subgrupurilor de
pacienţi a arătat că rofecoxib a redus
riscul de apariţie a evenimentelor gastrointestinale
indiferent de istoricul de
afectare gastrointestinală sau de coadministrarea
de glucocorticoizi.
Aceste rezultate pozitive au determinat
FDA (Food and Drug
Administration) să recomande în 11
|
 |
aprilie 2002 introducerea în prospectul
medicamentului VIOXX (rofecoxib)
a beneficiilor pe care studiul VIGOR
le-a demonstrat.
Alte utilizări clinice
ale coxibilor
Odată cu sinteza noilor molecule de
coxibi, s-a demonstrat implicarea
COX-2 în diferite alte procese patologice
(boala Alzheimer, migrenă).
Pentru ca inhibitorii specifici de COX-
2 să devină mijloace terapeutice
indicate în aceste situaţii sunt necesare
studii suplimentare.
COX-2 este indusă şi de expunerea la
mitogeni şi factori de creştere, nivele
crescute fiind evidenţiate la nivelul
tumorilor sau leziunilor preneoplazice
(polipoza adenomatoasă familială) cu
diferite localizări (cancerul de colon,
prostată, mamar, bronhopulmonar, col
uterin, neoplaziile din sfera ORL şi
oftalmologică etc). Cele mai multe
studii se referă la cancerul de colon şi
la polipoza adenomatoasă familială. La
pacienţii cu polipoză adenomatoasă
familială celecoxibul a redus cu 28%
extinderea leziunilor , pe o perioadă de
tratament de 6 luni. În SUA celecoxibul
este indicat în tratamentul polipozei
adenomatoase familiale.
Efectele cardiovasculare
Teoretic, inhibiţia COX-2 la nivel
endotelial, ar putea determina efecte
proagregante, prin reducerea sintezei
de prostacicline. Studii suplimentare
sunt necesare pentru concluzii
corecte în ceea ce priveşte eventualul
risc cardiovascular asociat coxibilor.
Avantajul cel mai mare pe care il
aduc coxibii la pacientii cu afectiuni
cardiovasculare este ca aspirina (sub
100 mg) se poate administra concomitent
cu acestia pentru efectul
sau antiagregant plachetar, pe când
AINS clasice anulează efectul benefic
al dozelor mici de aspirină prin
mecanism competitiv la nivelul COX1.
Ţinând cont de faptul că atât patologia
cardiovasculară cât şi cea
reumatismală se adresează
|
|
cu precădere aceleiaşi categorii de vârstă se limpezeşte acum întrebarea
firească a medicului: "Cum să procedez
în cazul unui bolnav cardiovascular
şi reumatic în acelaşi timp? Îl
privez de aspirină sau de efectul
antiinflamator al AINS-ului clasic?".
Răspunsul ar fi: "Aspirină şi coxib"
Concluzii
Prin eficacitatea şi profilul de siguranţă
foarte bune, inhibitorii selectivi
ai COX-2 (coxibii) reprezintă o modalitate
terapeutică care tinde să devină
medicaţie de primă intenţie la
pacienţii cu boală artrozică sau poliartrită
reumatoidă.
G-ral dr. Ştefan Blaj,
Dr. Ciprian Jurcuţ,
Dr. Silviu Stanciu
Clinica Medicală I,
Spitalul Clinic de Urgenţă Militar
Central, Bucureşti
BIBLIOGRAFIE
1. FE Silverstein, G Faich, JL
Goldstein, et al. Gastrointestinal
toxicity with celecoxib vs nonsteroidal
anti-inflammatory drugs
for osteoarthritis and rheumatoid
arthritis: the CLASS study: a randomized
controlled trial. JAMA
2000;284:1247-1255.
2. C Bombardier, L Laine, A Reicin,
et al. Comparison of upper gastrointestinal
toxicity of rofecoxib
and naproxen in patients with
rheumatoid arthritis. N Engl J
Med 2000;343:1520-1528.
3. Peter C Gotzsche. Non-steroidal
anti-inflammatory drugs. BMJ
2000;320:1058-1061.
4. JM Seager, CJ Hawkey.
Indigestion and non-steroidal
anti-inflammatory drugs. BMJ
2001;323:1236-1239.
5. GA Fitzgerald, C Patrono. The
coxibs, selective inhibitors of
cyclooxygezase-2. N Engl J Med
2001;345:433-442.
6. http://www.ampainsoc.org/
|
|
