Domnule profesor, sunteţi
vicepreşedintele Societăţii Române
de Pneumologie (SRP) şi delegatul
naţional la European Respiratory
Society. Care sunt proiectele în care
vă implicaţi în prezent?
Actualmente activitatea mea nu este
limitată la un domeniu specific. De
fapt, ca foarte mulţi dintre medicii
aparţinând generaţiei mele şi care sunt
inseraţi în viaţa universitară, în mod
paralel facem patru sau cinci activităţi
coerente distincte. Dacă ar fi să spun
într-o ordine pe care o doresc aleatorie,
dar care poate că inconştient susţine şi
simţul datoriei pe care o resimt, aceste
activităţi sunt: învăţământul universitar,
munca de cercetare, activităţile de
educaţie medicală continuă şi cele de
manageriat.
Învăţământul universitar cu studenţii
mi se pare un izvor de prospeţime ce te
ţine într-o anumită efervescenţă, într-o
anumită polaritate interioară destinată
să disemineze informaţii şi nu numai.
Noţiunea de educaţie în învăţământul
medical se referă la a crea jaloanele
naşterii unui sistem de gândire şi, nu
puţin lucru, naşterea unei grile atitudinale,
fiindcă atitudinea medicală are
faţete şi valenţe multiple. Este esenţială
învăţarea unui mod de comportament
faţă de celălalt care, în cazul medicinei,
înseamnă pacient sau coleg.
În al doilea rând, cred că fac parte dintre
medicii care actualmente fac o
cercetare ştiinţifică îndeajuns de coerentă.
Această coerenţă este din
păcate, în parte, ştirbită de condiţiile
relativ precare în care funcţionează
cercetarea medicală în România. Ca să
fiu mai concret, în domeniul de cercetare,
împreună cu echipa în care
sunt fericit că lucrez, colaboratorii şi
colegii mei apropiaţi, suntem în fiecare
an partenerii la cel puţin trei sau patru
protocoale de cercetare de medicament, |
 |
cercetări integrate în studii multicentrice
internaţionale care sunt de
nivel III sau IV, uneori şi de nivel II, IIb.
În paralel, noi facem aici eforturi foarte
mari de a concretiza şi un vis vechi,
acela de a transforma centrul nostru de
cercetare, într-unul care să aibă şi o
vocaţie de cercetare fundamentală.
Competenţele, expertiza de activitate
ştiinţifică, nu pot să crească dacă nu
există o anumită branşare la nivelele
conceptuale fundamentale.
Deocamdată, oamenii, mai cu seamă
cei tineri, nu au şansa şi oportunitatea
de a lucra pe protocoale care evaluează
concepte de bază biologice sau
medicale. Nu ne putem permite să
facem o cercetare fundamentală de
mare clasă, de aceea suntem franctirori
în domenii ca al astmului bronşic
sau al bronhopneumopatiei cronice
obstructive. Există o linie de cercetare
în grupul nostru asupra hipertensiunii
pulmonare, care e datorată
preocupărilor mele mai vechi legate de
hemodinamica pulmonară. Pot să spun
că momentan avem "în şantier" cel
puţin cinci proiecte. Două dintre aceste
linii sunt pe modele experimentale de
hipertensiune pulmonară pe animal, iar
alte trei sunt legate de încercările
extraordinare pe care le face întregul
grupul în care lucrez de a asimila
metode care actualmente sunt la limita
integrării în arsenalul investigaţional
clinic, cum ar fi de exemplu sputa
indusă sau studiile fenomenelor
|
|
inflamatorii caracteristice bronhopneumopatiei
cronice obstructive. În al
treilea rând, facem o mulţime de
educaţie medicală continuă, de
învăţământ postuniversitar. Obiectivele
noastre sunt colegii noştri, medicii de
familie, dar în aceeaşi măsură, şi
colegii noştri pneumologi şi, în mai
mică măsură, interniştii. Care sunt
subiectele pe care actualmente le
abordăm? În primul rând bronhopneumopatia
cronică obstructivă este o
boală care se bucură de o atenţie
mondială extraordinară, având în
vedere cifrele înfricoşătoare de
prevalenţă pe care această boală le dă
în toate sistemele şi societăţile, fie dezvoltate,
fie subdezvoltate, -noi fiind
undeva pe la mijloc. Această boală se
leagă foarte mult de tabagism. Am
făcut din plin educaţie medicală continuă
privind practica antibioticoterapiei
în infecţiile de tract respirator inferior.
Astfel, grupul în care lucrez în ultimii
patru ani a instruit peste 2500 de
medici privind antibioticoterapia ambulatorie
în infecţiile respiratorii, iar în astmul
bronşic am instruit aproximativ
2200 de medici. Primul program s-a
numit Programul OTTO, iar al doilea s-a
numit Programul EDASMA. Au fost cursuri
foarte interesante de tip formare a
formatorilor şi apoi sesiuni de câte 12
ore interactive: un medic formator cu
12-20 de medici cursanţi. Cu alte
cuvinte, am reuşit să creăm sisteme
de educaţie medicală continuă care au
standarde de vârf. Sunt mândru de
acest lucru şi foarte mulţumit. Trebuie
să mulţumesc companiilor farmaceutice
GlaxoSmithKline, Servier, Pfizer,
Boehringer Ingelheim pentru sprijinul
acordat.
În sfârşit facem o mulţime de manageriat.
În cadrul Societăţii Române de
Pneumologie încercăm să întreţinem o
flacără care să împiedice alunecarea în |
