EDITORIAL
Medicina este mai mult decât
o meserie nobilă. Dar, ca un
paradox, la noi în ţară, cei
care o practică constituie o
categorie defavorizată. Spun
asta gândindu-mă la cei 6 ani
de trudă din timpul facultăţii,
urmaţi de încă 3-8 ani de
muncă dificilă din perioada
rezidenţiatului, bineînţeles
dacă reuşeşti să treci cu bine
"examenul vieţii". Şi încă un
examen şi ai ajuns specialist,
iar apoi urmează calvarul
găsirii şi ocupării unui post.
Iar în cele din urmă ce
primeşti? Societatea te va recompensa
cu un salariu a
cărui valoare este ceva mai
mult decât un ajutor de şomaj,
atât cât să subzişti. Totuşi, ca
un alt paradox, medicii continuă
să-şi facă datoria uneori
chiar şi cu preţul vieţii. Un bun prieten imi povestea că la
Târgu Mureş mii de locuitori
au ieşit în stradă cu lumânări
aprinse pentru a-şi omagia
eroii din echipa SMURD căzuţi
la datorie. Am simţit în acele
momente că esenţa
recunoştinţei noastre este
nemurirea care începe odată
cu un "mulţumesc" rostit din
sufletul unui pacient mulţumit.
Pentru cei care doresc să
câştige şi bani, există cel
puţin o soluţie "rezonabilă":
aceea de a merge în Iraq pentru
a acorda asistenţă medicală
deoarece în România au
rămas mai puţine de făcut din
moment ce spitalele se desfiinţ
ează prin telefon.
Cred că este o ofertă pe care
nu o putem refuza...
Silviu STANCIU
|
|
