Care credeţi că este locul medicinei
interne româneşti raportat la alte
specialităţi, în contextul medical
internaţional actual?
În momentul de faţă, asistăm pe plan
mondial la un fenomen generalizat de
reconsiderare a medicinei interne ce
atribuie acestei specialităţi un rol integrativ.
Bolnavul nu vine la medic numai
cu ficatul, inima sau plămânul, ci vine
cu o boală care poate să fie plurisistemică.
Sigur, a nu se înţelege greşit şi
să nu negăm rolul supraspecialistului
care este deosebit de important.
Medicul de medicină internă analizează,
integrează şi orientează bolnavul
atunci când îl depăşesc
fenomenele spre medicul supraspecialist
care are un rol important în
peisajul medicinii naţionale şi
internaţionale. Cred că pe această
direcţie ne înscriem.
Nu trebuie uitat că de-a lungul secolelor
au fost oameni mari care au luptat
pentru menţinerea acestei specialităţ
i de medicină internă, printre
care aş aminti plecând de la
Haţieganu, Lupu, Goia, Bruckner tatăl,
cât şi ultimul mare mamut al medicinei
interne care a fost profesorul
Victor Ciobanu despre care cred că a
murit cu dorinţa pe buze, ca foştii lui
elevi să contribuie la renaşterea medicinei
interne româneşti.
În ceea ce priveşte persoana |
 |
mea, ca medic internist, este foarte greu când
primeşti un testament în alb din partea
unor mari personalităţi ale medicinei
româneşti printre care a fost Victor
Ciobanu şi care a lăsat oarecum un
testament nescris pentru mine de a
mă alătura echipei să contribuie la
renaşterea medicinei interne
româneşti.
Astfel, am considerat că implicarea
mea activă în conducerea Societăţii
Române de Medicină Internă, ca secretar,
ar putea contribui la buna orientare
a acesteia şi atingerea faimei de
altădată.
Care sunt, în opinia dumneavoastră,
principalele trăsături ce definesc un
medic bun?
Băiatul meu cel mare a terminat
medicina în urmă cu un an iar în
momentul când l-am văzut pe listă,
când a reuşit, i-am pus întrebarea"
Ştii că ţi-ai distrus toată tinereţea".
Este un lucru adevărat în accepţiunea
concretă a cuvântului pentru că
această meserie nu permite să fie
dublată de nimic. Ea este o meserie
în sine şi nu poţi să faci medicină de
dragul de a o face. Pentru acest
aspect eu am o exprimare: am făcut
facultatea de medicină la zi.
Absolventul de medicină trebuie să
aibă foarte multe calităţi printre care
una este esenţială: dăruirea absolută |
|
pentru această ştiinţă, pentru tot
restul vieţii. Este o soţie cu care te
însori pentru totdeauna de la
începutul facultăţii. Ori faci un mariaj
perfect, dacă nu este bine să
divorţezi, nu în primul an, ci în
primele zile ale începutului de carieră.
Această dăruire dublată de o
muncă de Sisif consider că sunt cele
două calităţi care trebuie să
însoţească un om atunci când se
hotărăşte să facă medicina.
Credeţi că un medic militar are
responsabilităţi suplimentare comparativ
cu ceilalţi doctori?
Medicina este una singură. De-a lungul
vieţii mele m-am întâlnit cu oameni
de mare prestigiu care mi-au pus
această întrebare. Medicina este una
singură, fie că este militară sau civilă.
În plus, un medic militar are unele
îndatoriri, cu anumite ocazii, poate
unele la nivel organizatoric. Medicii au
aceeaşi pregătire doar că noi purtăm
uniformă şi avem în plus anumite
responsabilităţi medico-militare.
Ce personalităţi v-au influenţat profesia
şi cariera de medic?
Un medic care a terminat facultatea de
medicină este un om neterminat.
Finisarea lui se face numai de către
personalităţi. Cartea îi dă o pregătire
dar şlefuirea postuniversitară se face |
