Canalele pentru apă sunt proteine
care transportă apa cu viteză
foarte mare, prezente în membranele
celulelor tuturor vieţuitoarelor,
de la bacterii, plante, animale până la
om. De aceste proteine, numite în
prezent aquaporine, depind procesele
fundamentale ale vieţii, iar defectele în
funcţionarea aquaporinelor duc la boli
renale, cardiovasculare, oculare etc.
În 1986 Benga şi colaboratorii au
demonstrat clar pentru prima dată
prezenţa şi localizarea unei proteine
canal pentru apă în membrana celulei
roşii sanguine (CRS) umane, lucrarea
fiind publicată într-o revistă de largă
circulaţie din SUA (1). În acelaşi an
experienţele au fost confirmate şi
extinse (2) şi în următorii 2-3 ani,
Benga a descris noutatea descoperirii
în cateva treceri în revistă, în publicaţii
de mare circulaţie internaţională (3-7),
inclusiv într-o carte publicată în editura
CRC Press din SUA (6).
În 1988 Agre şi colaboratorii au purificat
o nouă proteină din membrana
CRS (8), denumită CHIP28 şi au sugerat
că aceasta ar putea juca un rol în
legarea scheletului membranei de
stratul dublu lipidic (9). In 1992 Agre şi
colaboratorii (10) au descoperit că proteina
CHIP28 este însuşi |
 |
canalul pentru
apă şi in 1993 CHIP28 a fost redenumită
aquaporina 1.
Este evident şi supradocumentat din
faptele prezentate mai sus că prima
proteină canal pentru apă (Aquaporina
1) a fost pentru prima dată descoperită
în 1986 de către Benga şi colaboratorii
(1, 2), apoi a fost purificată în 1988 de
către Agre şi colaboratorii, care au
identificat proprietatea ei de a transporta
apa în 1992 (10). În lucrarea din
1992 Agre şi colaboratorii (10) au
menţionat: "caracteristicile CHIP28
sunt în concordanţă cu alte trăsături
cunoscute ale canalelor pentru apă, de
exemplu proteinele CHIP28 în CRS
intacte nu sunt afectate prin digestia
proteolitică, aşa cum este şi cazul
canalelor pentru apă (11)".
Cum Agre şi colaboratorii au citat
lucrarea noastră din 1983 (11) este
foarte surprinzător că ei n-au citat
niciodată lucrările noastre de referinţă
("landmark") din 1986 (1, 2); în contrast
ei s-au referit numai la lucrările
altor autori americani .
Privind retrospectiv, punând întrebarea
crucială, când a fost descoperită
prima proteină canal pentru apă,
aquaporina 1, un răspuns foarte clar şi |
|
corect ar fi: prima proteină canal pentru
apă, numită azi aquaporina 1, a
fost identificată sau "văzută" in situ în
membrana CRS umane de către Benga
şi colaboratorii în 1986. A fost iarăşi
"văzută" când a fost purificată din
întâmplare de către Agre şi colaboratorii
în 1988 şi a fost iarăşi identificată
când funcţia ei principală, proprietatea
de a transporta apa, a fost
găsită de către Agre şi colaboratorii în
1992.
Dacă se face o comparaţie cu
descoperirea Noii Lumi a Americii,
primul om care a "văzut" o parte,
într-adevăr foarte mică a Noului
Pământ a fost Columb; mai târziu, alţii,
inclusiv Amerigo Vespucci (de la care
derivă numele), "au văzut" mai bine o
parte mai mare a noului Continent şi în
anii următori mulţi exploratori au
descoperit complexitatea Americilor!
Prof.dr.Gh.Benga a prezentat istoria
completă a descoperirii proteinelor
canal pentru apă într-o trecere în
revistă invitată (12) care a fost publicată
cu o lună înainte de acordarea
Premiului Nobel pentru Chimie lui
Peter Agre pentru "descoperirea proteinelor
canal pentru apă". Se vede că
această contribuţie a echipei din |
