 |
|
|
|
|
Tratamentul hepatitelor cronice virale C
într-o nouă eră - importanţa genotipului viral
|
Descoperit abia în anul 1989, ceea ce era bănuit a fi
agentul cauzal al "hepatitelor non A non B", virusul
hepatitic C este la ora actuală responsabil de infecţia unui
număr de 170 - 250 milioane de locuitori ai planetei!
|
|
adică avem posibilitatea tehnică
în prezenţa unei combinaţii terapeutice atât de aficace ca asocierea de
Pegasys cu Copegus să tratăm
pacienţii cu viremie detectabilă chiar
daca ei nu au (încă) leziuni histologice!
Avantajele utilizării noilor scheme terapeutice
în hepatitele virale C
reprezintă din fericire nu doar un avantaj
"psihologic" şi un avantaj histologic,
ci reprezintă şi o ameliorare semnificativă
a calităţii vieţii şi o reducere drastică
a costurilor tratamentului, în
condiţiile în care efortul financiar este
deosebit.
Ar trebui menţionat aici un alt studiu
publicat tot în martie 2004 în
PharmacoEconomics care arăta că
asocierea Pegasys cu Copegus realizează
un cost incremental per QALY
(quality-adjusted life years) de 10.894
euro pentru genotipul 1 şi de 3.766
euro pentru genotipurile 2 şi 3, în
condiţiile în care se consideră tratament
cost eficient pe QALY câstigat de
25.000 euro.
Condiţiile actuale ale medicinei bazate
pe dovezi justifică un optimism semnificativ
în ceea ce priveşte posibilitatea
tratamentului antiviral în hepatitele
cronice virale C. La ora actuală credem
că nu mai trebuiesc luate în considerare
soluţii terapeutice cu responsivitate
scazută (ca de exemplu monoterapia
cu interferon sau asocierea de
interferon standard cu ribavirină), ci
trebuie să considerăm că standardul
terapeutic cost eficient trebuie să fie
asocierea de interferon pegylat cu ribavirină.
Credem de asemenea că la ora actuală
există suficiente dovezi care justifică
luarea în considerare pentru terapie
antivirală şi alte categorii de subiecţi
infectaţi cu virus hepatitic C ca de
exemplu unii pacienţi cirotici compensaţ
i, dar mai ales cei cu aminotransferaze
normale.
Prof. Dr. Mircea Diculescu
Centrul de Gastroenterologie şi
Hepatologie Fundeni, Bucureşti |
O estimare la nivelul populaţiei
României ar duce la ideea unui număr
de 1 milion de oameni infectaţi cu virus
hepatitic C la noi în ţară. Este evident
că în lume şi, în particular la noi,
hepatitele cronice virale C reprezintă o
problemă de sănătate publică.
Este corect să vorbim de "hepatitele
cronice virale C" şi nu de hepatita
virală C pentru că sunt la ora actuală o
serie de dovezi ştiinţifice care disting
între diferitele forme de manifestare ale
infecţiei virale la diverşi subiecţi. Unii
sunt doar purtători de virus hepatitic
fără manifestări clinice, bioumorale sau
histologice de boală. Este cert că nici
măcar despre aceştia nu putem spune
cu certitudine "nu sunt şi nu vor fi bolnavi".
Sunt cei care fără semne de
boală activă fac totuşi hepatocarcinom
"de novo" indisolubil legat de hepatita
C. Sunt alţii care au manifestări extrahepatice
foarte probabil legate de
infecţia C şi sunt de asemenea alţii
care deşi cu aminotransferaze persistent
"normale" au totuşi boală hepatică
evolutivă, fibroză sau chiar ciroză. În
fine (în ultimul rând?) sunt cei care au
semne clinice, bioumorale sau histologice
de boală activă şi de care după
toate consensurile internaţionale, noi,
gastroenterologii trebuie să ne ocupăm.
Este clar în ultima vreme că tot mai
multe categorii de subiecţi infectaţi cu
virus hepatitic C trebuiesc evaluaţi în
vederea tratamentului. Este de asemenea
clar şi cu ce trebuie să-i tratam :
cu asociere de interferon pegylat plus
ribavirina. Până nu de mult încă se mai
discuta doar cum şi cât timp.
Publicarea recentă în Annals of
Internal Medicine din 2 martie |
|
2004 a
datelor comunicate pentru prima dată
la EASL Meeting 2002 de către Stephanos Hadziyannis, în legătură cu
tratamentul cu Pegasys şi Copegus în
hepatitele cronice virale C reprezintă o
validare solidă a rezultatelor acestui
studiu.
Studiul realizat de Hadziyannis şi colaboratorii
face pentru prima oară o delimitare
fundamentată într-un trial dublu
orb pe 1.311 pacienţi asupra duratei
terapiei şi asupra posibilităţii ajustării
acesteia şi a dozelor de ribavirină în
funcţie de genotipul infecţiei.
Reducerea duratei tratamentului de la
48 de săptămâni ("un an") la 24 de
săptămâni ("6 luni"), a fost evaluată
împreună cu scăderea dozei de ribavirină
de la 1000 - 1200 mg în
funcţie de greutatea corporală la 800
mg indiferent de greutatea corporală, la
aşa-zisele genotipuri "uşor de tratat",
respectiv genotipul 2 şi 3.
Un element deosebit de important pentru
noi românii unde se pare că rata de
infecţie cu genotipul 1 este de peste
90% (99 %?) este faptul că chiar
aceşti pacienţi "dificil de tratat"
răspund virologic în mai mult de 52%
din cazuri. Este pentru prima oară
când este depăşit pragul "psihologic"
de 50% pentru cei cu genotip 1. Este
de asemenea important de evidenţiat
faptul că în studiu a fost luat ca şi
obiectiv al răspunsului virusologic
susţinut negativarea viremiei pe
COBAS AMPLICOR cu o limită de
detecţie de 50 UI/ml la 24 de
săptămâni de la finele tratamentului.
Obţinerea unor procente de răspuns
virusologic susţinut de peste 84 % la
24 de săptămâni pe genotipurile 2 şi 3,
fac o revoluţie conceptuală în gândirea
despre subiecţii infectaţi cu virus
hepatitic C : să tratam virusul şi nu
boala, |
|
|
|
|
|
|
