Care ar fi cel mai important lucru pe
care vreţi să-l transmiteţi medicilor
care citesc revista noastră?
Cel mai important lucru pe care l-aş
transmite tinerei generaţii este să
studieze, să se pregătească foarte bine
din punct de vedere teoretic şi practic.
Cu alte cuvinte să-şi facă o fundaţie
solidă pe care urmează să construiască
o casă, înţelegând prin casă specialitatea
pe care vor să şi-o aleagă.
De asemenea, le-aş recomanda să fie
atenţi nu numai cu literatura de specialitate,
ci şi cu literatura clasică, cu
alte cuvinte să-şi formeze o platformă
de cultură generală, pe care nu ţi-o
formezi acum la 24-25 de ani, ţi-o
formezi chiar din şcoală, din liceu. Dar
din păcate, în şcoala din zilele noastre,
s-a văzut din studiile care s-au făcut,
că ceea ce rezultă în |
 |
urma instruirii este destul de firav. Şi atunci trebuie
să te preocupi personal să-ţi formezi
cultura generală, în aşa fel încât în
societate, sau în alte circumstanţe, de
exemplu atunci când te afli în faţa unui
pacient artist, să poţi să mai legi câteva
cuvinte, în afară de întrebările pe
care le pui despre boala lui.
Credeţi că medicul în România de
azi poate să facă medicină? Dar
ştiinţă?
Medicină în România s-a făcut tot timpul.
Dacă dumneavoastră veţi citi cele
două cărţi ale profesorului Setlacec,
despre istoria medicinei româneşti de
la 1859 până la 1916 şi în perioada
interbelică, veţi vedea că în România
s-a făcut medicină. Deci, e nevoie de
un medic bine instruit, pentru că de
pacienţi nu ducem lipsă. |
|
Dumneavoastră probabil vreţi să mă
întrebaţi de medicina de performanţă.
Asta este problema. Medicină de performanţă
poţi face dacă ai o dotare
corespunzătoare. Însă trebuie să fim
foarte atenţi să nu cădem în mirajul
aparaturii, al mijloacelor sofisticate de
investigaţie, să absolutizăm datele care
ni se oferă şi să pierdem din vedere
pacientul. Pentru că astăzi se poate
spune că practic parcă am uitat de
gândirea medicală, eu fiind chirurg de
gândirea chirurgicală, şi lăsăm totul pe
medicina paraclinică, medicină care
dacă nu ne-a dat un rezultat evident,
pacientul nu va fi niciodată în situaţia
de a avea un diagnostic pozitiv, care
trebuie stabilit chiar dacă aceste
mijloace nu-ţi oferă soluţia. Există
tendinţa de a introduce bolnavul în
aparatele de investigat şi de a-l scoate |
