Stetoscop Vineri, 10 septembrie 2010  

Cititi cel mai recent numar al revisteiAici gasiti numerele anterioareAbonamenteCe si unde se intampla in viata medicilorDocumentare medicalaForumRevista in format pdfDespre aceasta revista
Stetoscop


Nr. 26 » INTERVIU






Care ar fi cel mai important lucru pe care vreţi să-l transmiteţi medicilor care citesc revista noastră?
Cel mai important lucru pe care l-aş transmite tinerei generaţii este să studieze, să se pregătească foarte bine din punct de vedere teoretic şi practic. Cu alte cuvinte să-şi facă o fundaţie solidă pe care urmează să construiască o casă, înţelegând prin casă specialitatea pe care vor să şi-o aleagă. De asemenea, le-aş recomanda să fie atenţi nu numai cu literatura de specialitate, ci şi cu literatura clasică, cu alte cuvinte să-şi formeze o platformă de cultură generală, pe care nu ţi-o formezi acum la 24-25 de ani, ţi-o formezi chiar din şcoală, din liceu. Dar din păcate, în şcoala din zilele noastre, s-a văzut din studiile care s-au făcut, că ceea ce rezultă în
urma instruirii este destul de firav. Şi atunci trebuie să te preocupi personal să-ţi formezi cultura generală, în aşa fel încât în societate, sau în alte circumstanţe, de exemplu atunci când te afli în faţa unui pacient artist, să poţi să mai legi câteva cuvinte, în afară de întrebările pe care le pui despre boala lui.

Credeţi că medicul în România de azi poate să facă medicină? Dar ştiinţă? Medicină în România s-a făcut tot timpul. Dacă dumneavoastră veţi citi cele două cărţi ale profesorului Setlacec, despre istoria medicinei româneşti de la 1859 până la 1916 şi în perioada interbelică, veţi vedea că în România s-a făcut medicină. Deci, e nevoie de un medic bine instruit, pentru că de pacienţi nu ducem lipsă.
Dumneavoastră probabil vreţi să mă întrebaţi de medicina de performanţă. Asta este problema. Medicină de performanţă poţi face dacă ai o dotare corespunzătoare. Însă trebuie să fim foarte atenţi să nu cădem în mirajul aparaturii, al mijloacelor sofisticate de investigaţie, să absolutizăm datele care ni se oferă şi să pierdem din vedere pacientul. Pentru că astăzi se poate spune că practic parcă am uitat de gândirea medicală, eu fiind chirurg de gândirea chirurgicală, şi lăsăm totul pe medicina paraclinică, medicină care dacă nu ne-a dat un rezultat evident, pacientul nu va fi niciodată în situaţia de a avea un diagnostic pozitiv, care trebuie stabilit chiar dacă aceste mijloace nu-ţi oferă soluţia. Există tendinţa de a introduce bolnavul în aparatele de investigat şi de a-l scoate


   

Pagina următoare »