Studiile descriptive au drept
scop descrierea fenomenelor,
pentru a şti ce există. Fără
aceste cunoştinţe fundamentale,
este imposibil să ne
punem întrebări despre etiologii
sau efecte ale tratamentelor
sau să propunem
teorii care să le explice pe
acestea. Sunt trei tipuri principale
de studii descriptive:
studiile ecologice, seriile de
cazuri şi studiile transversale.
Studiile ecologice (de corelaţie) sunt
populaţionale, neexistând date la nivelul
indivizilor. De exemplu, din statistici
putem vedea că în ţările unde se
fumează mai mult, există şi cancer pulmonar
cu o frecvenţă mai mare.
Această constatare poate genera o
ipoteză - oare fumatul nu este un factor
de risc pentru cancerul pulmonar?
Lipsindu-ne datele individuale, urmă-
toarea întrebare la care ar trebui şi nu
putem răspunde este dacă tocmai acei
indivizi care fumează fac şi cancerul
pulmonar.
În studiile ecologice există noţiunea de
comparaţie: comparăm ţările între ele
atât în ce priveşte frecvenţa fumatului,
cât şi a cancerului pulmonar.
Cazurile raportate descriu o observaţie
neobişnuită şi poate constitui prima
etapă de recunoaştere a unei noi boli
sau a unui nou factor de risc. Studiile
asupra estroprogestativelor ca factori
trombofili a pornit de la raportarea unui
trombembolism pulmonar la o pacientă
sub acest tratament. Dacă raportăm
mai multe cazuri similare, constituim o
serie de cazuri, care a fost de multe ori
punctul de plecare pentru definirea
unei noi entităţi nosologice (boala
Hodgkin, SIDA etc.). Ele pot genera
ipoteze etiologice pentru testarea că-
rora sunt necesare alte tipuri de studii,
care evaluează dacă riscul de boală
este diferit printre indivizii expuşi faţă de cei neexpuşi la un factor de risc.
În studiile |
 |
transversale (de prevalenţă),
este evaluat individul în privinţa
prezenţei sau absenţei atât a factorului
de risc, cât şi a bolii, în acelaşi timp.
Păstrând exemplul cu fumatul şi cancerul
pulmonar, trecem de la studiul
populaţiilor (studiul ecologic) la cel al
indivizilor. Astfel, într-un eşantion de
locuitori ai unui sector din Bucureşti îl
întrebăm pe fiecare individ dacă
fumează şi dacă are cancer pulmonar.
Astfel, dacă fumatul este factor de risc
pentru cancerul pulmonar, va trebui să
descoperim că frecvenţa celor cu cancer
pulmonar (prevalenţa) este mai
mare printre fumători decât printre
nefumători. Evaluând în acelaşi timp
atât prezenţa bolii cât şi a presupusului
factor de risc, nu putem şti exact dacă
expunerea a precedat sau nu boala.
Studiile transversale sunt, aşadar, şi ele
utile pentru generarea de ipoteze (sau
întărirea ipotezelor generate de tipurile
de studii de până acum). O altă utilitate
a studiilor transversale este că prin ele
măsurăm frecvenţa cu care este
prezentă o boală într-o populaţie
(prevalenţa), fapt care este preludiul
oricărei analize sau interpretări ulterioare,
iar pe de altă parte permite
demararea unor programe de sănătate
publică adresate bolii mai frecvente
şi/sau populaţiei mai afectate.
Studiile analitice au ca scop determinarea
rolului posibil al unuia sau mai
multor factori în etiologia sau tratamentul
unei boli. În acestea există o comparaţ
ie explicită a frecvenţei bolii înre
cei expuşi la factorul respectiv şi cei
neexpuşi. Ele sunt de două feluri,
observaţionale şi experimentale.
În studiile observaţionale, investigatorul
nu intervine cu nimic în mersul
lucrurilor, ci doar observă ce se întâmplă.
De exemplu, observă femeile care
iau estroprogestative şi pe cele care nu
iau, şi măsoară frecvenţa apariţiei
trombozelor la unele şi la celelalte.
În studiile experimentale, investigatorul |
|
determină cine va fi expus şi cine nu la
factorul de risc (cine ia estroprogestative
şi cine nu, cine fumează şi cine
nu), iar dacă alocarea factorului este
întâmplătoare, se numeşte studiu clinic
randomizat.
Studiile observaţionale sunt de două
feluri la rândul lor, studii de cohortă şi
studii caz-martor.
În studiile de cohortă se porneşte de la
expunerea la factorul studiat - indivizi
expuşi şi indivizi neexpuşi, fumători şi
nefumători, urmărindu-i un anumit
interval de timp, la sfârşitul căruia se
constată câţi dintre indivizii expuşi au
făcut boala în acest interval de timp
(incidenţa) şi câţi dintre cei neexpuşi au
făcut-o; dacă fumatul este într-adevăr
un factor de risc pentru cancerul pulmonar,
proporţia celor care au făcut
cancer trebuie să fie mai mare printre
fumători decât printre nefumători.
În studiile caz-martor se porneşte invers,
de la efect (boală) la factorul de
risc. Astfel, se iau pacienţi cu cancer
pulmonar şi martori fără cancer, stabilindu-
se apoi care este frecvenţa factorului
de risc (fumatul în acest caz) în
cele două grupuri. Dacă fumatul este
factor de risc pentru cancer, trebuie să
găsim o proporţie mai mare de fumă-
tori printre cei cu cancer pulmonar
decât printre cei fără cancer. Prin natura
lui, studiul caz-martor este retrospectiv
(avem boala în prezent, cercetă
m un factor de risc în trecut). Studiile
experimentale (cel mai frecvent studii
terapeutice) sunt studii de cohortă.
Este important de reţinut că o anumită
ipoteză de cercetare poate fi abordată
prin diverse tipuri de studii, depinzând
de anumite caracteristici ale expunerii
şi efectului, consideraţii logistice de
timp şi resurse, ca şi de existenţa
studiilor anterioare şi golurile de
cunoaştere care mai sunt de umplut.
|
