Oxitocina este un hormon neurohipofizar
menţionat în tratatele de
endocrinologie ca fiind esenţial la
naştere (asigură contracţiile uterine,
ejecţia laptelui mamar etc.), numit uneori
chiar şi «hormon de amor» datorită
implicaţiilor sale în mecanisme psihologice
şi procesele de memorie ca hormon
de uitare. A fost intuit încă din
antichitate, structura sa fiind elucidată
de Vincent du Vigneaud (1901-1978)
alături de structura vasopresinei,
descoperire pentru care a primit premiul
Nobel în Chimie în 1955.
Secretată de neuronii supraoptici şi paraventriculari,
oxitocina este stocată în
hipofiza posterioară. Structura sa
conţine 9 aminoacizi legaţi printr-o
punte disulfurică, are o structură foarte
asemănătoare cu vasopresina, de care
diferă doar prin doi aminoacizi.
Receptorii de oxitocină sunt membranari,
cuplaţi la proteine G şi pot fi influenţ
aţi într-o mică măsură şi de vasopresină.
Surprinzător, oxitocina este
sintetizată şi în alte zone decât în
hipotalamus (uter, placentă, testicul,
inimă, vasculatură, etc.). Este foarte
interesant că la ambele sexe au fost
detectate concentraţii plasmatice
echivalente, iar un număr similar de
neuroni hipotalamici oxitocinergici pot
elibera oxitocina la aceiaşi stimuli. Mai
mult decât atât, a fost demonstrat că
oxitocina nu este esenţială pentru
reproducere, şoarecii mutanţi având
gene blocate pentru oxitocină sunt
capabili de parturiţie. În ultima vreme,
au fost testate capacităţile acestui hormon
ca factor regulator al creşterii.
Oxitocina poate avea un efect antiproliferativ
în cazul celulelor canceroase de
sân sau altor tumori, însă s-a constatat
un efect contrar, mitogenic, în cazul
epiteliumului de prostată, endoteliului
vascular, trofoblastelor, timocitelor şi
epiteliului glandei mamare.
Mecanismul de actiune al oxitocinei în
inimă încă nu este pe deplin elucidat.
Iniţial s-a descoperit că oxitocina, permite
la nivel cardiac eliberarea hormonului |
 |
 implicat
în reglarea
presiunii arteriale
ANP (peptidului
natriuretic
atrial- ale
carui granule au
fost puse în evidenţă
ultramicroscopic pentru prima dată de
către dr. Emil Palade), un important
peptid natriuretic şi vasorelaxant. În
prezenţa unui antagonist de oxitocină,
nivelul ANP scade sub nivelul normal.
Această experienţă a demonstrat pentru
prima dată producerea oxitocinei în
inimă şi efectul ei cardiac. ARN-ului
mesager al oxitocinei cât şi receptorii
săi din celulele atriale au o evoluţie
interesantă în perioada dezvoltării.
Rezultatele indică un nivel ridicat la 4
zile după naştere comparativ cu valorile
(scăzute) la vârsta adultă. Ceea ce
se întâmplă evolutiv la nivelul inimii în
ceea ce priveşte concentraţia de oxitocină
(un nivel ridicat în perioada de
primele 4 zile post naştere urmate apoi
de o scădere), este exact invers faţă de
ceea ce se întâmplă în hipotalamus
(nivel scăzut iniţial, urmat de o
creştere). Prezenţa oxitocinei la ambele
sexe, un nivel ridicat de oxitocină în
inimă la embrioni şi noi-născuţi, ce
coincide cu un intens proces proliferativ,
urmat apoi de hiperplazie a celulelor cardiace, au determinat
crearea ipotezei că |
|
oxitocina poate
avea un potenţial rol cardiomiogenic.
În laboratoarele de la UQAM şi CHUMHôtel-
Dieu Monteal s-au utilizat celule
stem cu ajutorul cărora s-a realizat
diferenţierea în celule cardiace în
vitro prin aplicarea oxitocinei. Cu ajutorul
oxitocinei s-a reuşit pentru prima
dată (rezultate ulterior confirmate şi de
alte laboratoare) diferenţierea eficace,
cuantificabilă a celulelor cardiace,
aceste celule obţinute fiind ulterior caracterizate
cu ajutorul markerilor
imunologici (MHC, DHPR alfa, OTR, coloraţ
ie Rodoamina123 etc) şi a markerilor
moleculari prin tehnici de detectare
a proteinelor membranare (WB) sau
ARN-ului mesager specific (RT-PCR).
Aceste studii sunt importante pentru că
s-a reuşit identificarea unui factor
cardiomiogenic şi o nouă sursă de
celule cardiace pentru grefe în viitoarele
strategii de medicină cardiacă regenerativă.
Maladiile cardiovasculare sunt în
continuare o cauză a mortalităţii în ţă-
rile industrializate. În ultimul timp, vasopresina
şi uneori oxitocina sunt din ce
în ce mai mult folosite în urgenţe
(infarct miocardic) în locul epinefrinei
sau pe post de soluţie tampon pentru
sutura vaselor. Detalii mai jos sau în
articole ulterioare.
Bogdan Alexandru Danalache |
|
Referinţe:
Proc Natl Acad Sci U S A. 2002 Jul 9;99(14):9550-5. Epub 2002 Jul 01.,
Oxytocin induces differentiation of P19 embryonic stem cells to cardiomyocytes.,
Paquin J, Danalache BA, Jankowski M, McCann SM, Gutkowska J.,
Laboratoire de Neuroendocrinologie Developpementale, Departement de Chimie
et de Biochimie, Universite du Quebec, Montreal, QC, Canada H3C 3P8
Proc Natl Acad Sci U S A. 2004 Aug 31;101(35):13074-9. Epub 2004 Aug
17., Oxytocin in cardiac ontogeny., Jankowski M, Danalache B, Wang D,
Bhat P, Hajjar F, Marcinkiewicz M, Paquin J, McCann SM, Gutkowska J.,
Centre de Recherche, Centre Hospitalier de l'Universite de Montreal, Hotel-
Dieu, 3840 Rue Saint-Urbain, Montreal, QC, Canada H2W 1T8.
Physiol Rev. 2001 Apr;81(2):629-83., The oxytocin receptor system: structure,
function, and regulation, Gimpl G, Fahrenholz F., Institut fur Biochemie,
Johannes Gutenberg Universitat, Mainz, Germany.
Alte detalii la:
www.ad-astra.ro/whoswho/view_profile.php?user_id=779 |
|
