 Am început
în 1992 cu
un cabinet
privat ORL,
acum am
reuşit să
finalizăm
restaurarea
acestei clădiri-monument
şi să pornim activitatea
într-un spaţiu corespunză
tor. Avem două cabinete
ORL, laboratoare de hematologie,
bacteriologie,
biochimie, un etaj separat
pentru chirurgie ORL cu
sală de preoperator, sală
de operaţie, săli de sta-
ţionar cu 4 paturi, sterilizare,
etc. Ne ocupăm de
întreaga patologie ORL, dar
în privinţa chirurgiei ne-am
axat pe intervenţiile
rinologice, ale culoarului
respirator, sinusuri
paranazale, chirurgia plastică
şi reparatorie a nasului.
De asemenea, abordăm
cu mare succes şi chirurgia
vălului palatin pentru
ronhopatia cronică, cu
rezultate remarcabile. |
 |
1. Care au fost principalele
probleme cu care v-aţi confruntat
de-a lungul timpului?
Totul a pornit ca un vis mai vechi,
imediat după revoluţie când a apărut
oportunitatea de a deschide un cabinet
privat de ORL. În momentul în
care am avut spaţiul necesar şi resurse
materiale suficiente, am deschis
în 1992 primul cabinet privat de
Otorinolaringologie din Bucureşti.
Începutul a fost dificil datorită vidului
legislativ. Mai târziu, vidul legislativ a
dispărut, dar locul lui a fost ocupat
de taxe şi impozite, dar mai ales de
multă birocraţie.
2. Ce calităţi credeţi că ar trebui să
aibă un medic pentru a reuşi să facă
ce aţi realizat dumneavoastră?
Pe primul loc cred că trebuie să situă
m dorinţa de a presta un act
medical la standard cel puţin apropiat
de cel european şi care să fie
remunerat la standard mioritic, dar
100% legal. Înlăturarea stresului
«plicului», atât pentru pacient cât şi
pentru medic, face ca în domeniul
privat să existe respectul cuvenit
pentru toţi oamenii care ne trec
pragul. Adevăratul egalitarism apare
abia acum, când pacienţii au de plătit
un tarif egal, în mod civilizat, pentru
care statul primeşte impozit. Toţi
pacienţii sunt examinaţi cu aceeaşi
atenţie şi cu respectul cuvenit, ca în
orice altă ţară civilizată.
Pentru a porni la un astfel de drum,
trebuie să ai o mică doză de curaj şi |
|
să fi bine pregătit din punct de vedere
profesional, pentru că legile pieţei
sunt dure şi exclud foarte repede
amatorismul în această meserie.
3. Cum aţi reuşit să dotaţi Clinica
de ORL la standarde europene şi
să creaţi acest mediu prietenos
pentru pacienţi?
În fiecare noapte, de 13 ani, mă gândesc
la ce ar mai trebui să avem în
Clinică pentru ca cercul să se închidă
şi circuitul să fie 100% funcţional. La
început, era vorba de un scaun şi instrumentar
pentru examinare, surse
de lumină, apoi microscop, endoscopie
rigidă şi flexibilă. Treptat am
ajuns să ne dorim şi să realizăm un
sistem de stocare a imaginilor videoendoscopice
pe DVD, aparatură pentru
chirurgie cu radiofrecvenţă, microdebridere,
iar apogeul l-am atins
prin achiziţionarea sistemului de navigaţ
ie chirurgicală computerizată
Zeiss-SNN. Pot să vă spun acum că
nu mai am nopţi albe, am reuşit să
închidem cercul. Am achiziţionat o
parte din aparatură din Statele Unite,
dar şi din Germania şi chiar din Taiwan.
Din păcate, trebuie să recunosc
că nu suntem deocamdată atât de
bogaţi pentru a ne permite să cumpă-
răm această aparatură din România.
În privinţa "mediului prietenos", am
facut eforturi pentru ca pacienţii noş-
tri să fie privaţi de imaginea de spital.
Am preferat dotarea cu mobilier
"domestic" de tip Mobexpert, Neoset,
culorile ambientale să fie pastelate, |
