Operaţiile de corecţie ale
anomaliilor de formă şi
volum ale sânilor ocupă un
loc important în practica
medicului chirurg plastician.
Distrofiile mamare pot
îmbraca forme variate de la
hipotrofii mamare severe
până la hipertrofii gigante
sau asimetrii mamare
importante (combinând o
hipotrofie şi o hipertrofie la
aceeaşi pacientă). Ele
afectează în procent predominant
femeile dar şi în
populaţia masculină se pot
întâlni relativ frecvent
ginecomastii - pseudo sau
vera.
Corecţiile de sân sunt de
asemenea foarte importante
la femeile care au suferit
extirpări mamare, reconstrucţ
iile utilizând ţesuturi
proprii şi/sau proteze
(implante) mamare.
Anomaliile de formă şi
volum ale sânilor afecteză
femei de toate vârstele conferindu-
le disconfort, uneori
major, fizic şi psihic care ar
trebui mai bine înţeles şi
creditat de toţi ceilalţi dar
cu precădere de noi,
medicii. |
 |
Hipertrofiile mamare -
indicaţii chirurgicale
Sânii grei, care atârnă, sunt deseori o
sursă de durere cronică şi disconfort
mai ales în timpul ciclului menstrual.
Ei pot fi adeseori sediul unei mastite
cronice sau unei displazii fibrochistice.
Hipertrofia mamară are efecte
negative asupra coloanei vertebrale
(dureri ale coloanei cervicale, dureri
de cap, dureri de spate) sau scheletului
în general (dureri de umeri,
urme adânci ale sutienului ).
De asemenea, produce modificări
posturale: un anumit grad de cifoză şi
un abdomen proeminent, inestetic.
Intertrigo-ul sau alte probleme dermatologice
apar de regulă în zona de
contact a sânului pe torace sau
abdomen, o zonă mereu umedă şi
neaerisită.
Activităţile fizice, atât de apreciate de
femeia modernă sau chiar viaţa
cotidiană sunt mult împiedicate de
sânii prea mari. Pacientele se simt
mult mai "greoaie" în raport cu greutatea
lor şi au dificultăţi în a-şi găsi
haine pe măsură. Multe femei se
simt jenate de dimensiunile prea mari
ale sânilor lor pe care îi găsesc "vulgari".
Adolescentele cu macromastie, psihologic
nu pot integra sânii supradimensionaţ
i în imaginea despre propriul
corp şi îi consideră un handicap.
De multe ori părinţii îşi aduc fiicele la
consultaţie datorită presiunii psihologice
din familie.
Depistarea precoce a cancerului
mamar prin autopalpare este dificilă
la sânii mari (şi fermi, dar nu numai).
Pacientele cu macromastie sau ptoză
mamară sunt expuse la microtraumatisme
mamare repetate. Prin urmare |
|
hipertrofia mamară neoperată poate
deveni un factor de risc crescut pentru
cancerul mamar.
Scopul corecţiei mamare chirurgicale
este deopotrivă unul funcţional
(datorită tuturor raţiunilor descrise
mai sus) cât şi unul estetic. Această
operaţie ne oferă şi şansa unei biopsii
mamare bilaterale.
S-au imaginat enorm de multe tehnici
de reducţie mamară încă de la
începutul sec. XX, cele clasice
începându-şi cariera în anii '60.
Explicaţia numărului mare de tehnici
este că nici una nu a atins complet
idealul - cicatrice cât mai puţine sau
mai scurte (sau deloc), sensibilitate
areolo-mamelonară păstrată, capacitate
de alăptare, formă plăcută,
simetrică, stabilă în timp, individualizată.
Toate tehnicile au la bază de obicei
un pedicul format din derm şi
parenchim care conţin şi complexul
areolo mamelonar şi care poate fi
orinzontal (Strombeck), superior
(Pitanguy), vertical (bipediculat,
McKissock), inferior (Georgiade), central
(Hester) sau inferior şi central (V.
Popescu). Această ultimă tehnică, ce |
