 Rezultatele studiului CRASH
confirmă observaţia că nu este
indicată administrarea de rutină a
corticosteroizilor după traumatismele
cerebrale. Într-un interval de
maxim 8 ore de la traumatism, 10008
adulţi cu GCS de cel mult 14 au primit
o infuzie de 48 de ore de metilprednisolon
(MP) sau placebo. Comparativ cu
placebo, pacienţii cu MP au avut un
risc mai mare de deces (1248 vs.
1075, RR=1,15, P=0,0001) si un risc
mai mare de deces sau disabilitate
severă (1828 vs. 1728, RR=1,05,
P=0,079). Nu a fost vreo evidenţă că
efectul MP a fost diferit în funcţie de
severitatea leziunii sau timpul de la
producerea acesteia. Aceste rezultate
au confirmat rezultatele preliminare ale
studiului care arătau că aceste droguri
nu trebuie utilizate de rutină în tratamentul
traumatismelor craniene. Autorii
au subliniat că absenţa evidenţei vreunui
beneficiu neurologic adus de
tratamentul corticosteroid după aceste
traumatisme ar putea avea implicaţii şi
în utilizarea acestei terapii în traumatismele
de coloană vertebrală. (Lancet,
postat online pe 26 mai, 2005)
Suplimentele de fibre solubile
sunt recomandate pentru a
reduce nivelele de LDL-colesterol.
Psyllium s-a dovedit a fi o terapie
hipocolesterolemiantă complementară
sigură, eficientă şi bine tolerată.
Mecanismul prin care fibrele solubile
din coaja de Psyllium scad nivelul de
colesterol constă în modificarea circulaţ
iei enterohepatice a acizilor biliari,
crescând sinteza de acizi biliari din
colesterolul hepatic. Într-un studiu
efectuat 12 săptămâni, 68 de pacienţi
au primit 20 mg simvastatin plus placebo,
10 mg simvastatin plus placebo,
sau 10 mg simvastatin plus 15 g psyllium
(Metamucil) zilnic. S-au măsurat
nivelele de colesterol total, LDL-C,
HDL-C, trigliceride şi Apo B după 4 şi 8
săptămâni de tratament. Toate terapiile
au fost bine tolerate. După 8
săptămâni, valorile medii ale LDL-C au
scăzut cu 55 mg/dl în grupul cu 10 mg
simvastatin plus placebo, cu 63 mg/dl
în grupul cu 10 mg simvastatin şi
Psyllium (P=0,03). Reducerea medie a LDL-C în grupul
|
 |
care a beneficiat de
20 mfg simvastatin a fost similară cu
cea din grupul cu 10 mg simvastatin şi
Psyllium. Rezulate similare s-au înregistrat
şi pentru Apo B şi colesterolul
total, fără modificări semnificative pentru
trigliceride şi HDL-C. (Arch Intern
Med. 2005;165:1161-1166)
Cercetători germani au raportat
că 21% dintre pacienţii cu risc
rescut de carcinom renal metastatic
trataţi cu interleukină 2 pe cale
inhalatorie au supravieţuit cel puţin
5 ani comparativ cu 0% dintre cei
trataţI cu IL-2 pe cale sistemică, conform
rezultatelor prezentate la întâlnirea
anuală a Asociaţiei Americane de
Urologie, 2005. Rezultatele sugerează
că terapia poate fi o alternativă eficentă
pentru pacienţii care nu pot primi IL-2
sistemică, din cauza toxicităţii sale. 97
de pacienţi cu carcinom renal metastazat
pulmonar au primit IL-2 inhalatorie,
103 pacienţi au primit IL-2 sistemic.
Pacienţii au primit 6,5 milioane
unităţI (MIU) de IL-2 inhalatorie 6 zile
pe săptămână, 10 luni. Pacienţii au
primit şi 3,3 MIU IL-2 sistemic în prima
zi din fiecare ciclu de 6 zile.
Tratamentul a fost bine tolerat, cu tuse
ca principal efect advers, fără efecte
toxice sistemice. Supravieţuirea la 5 ani
a fost de 21% pentru pacienţii trataţi cu
forma inhalatorie comparativ cu 0% în
lotul de control. Din cei 45% de
pacienţi care au primit IL-2 inhalatorie
si care au realizat un raspuns complet
sau parţial sau stabilizarea bolii, 35%
au supravieţuit la 5 ani; 33% dintre
pacienţii care au primit IL-2 sistemic au
avut un răspuns complet, parţial sau
stabilizarea bolii, dar nici unul nu a
supravieţuit la 5 ani. Pacienţii care pot
beneficia de această terapie inhalatorie
sunt doar cei cu carcinom renal metastazat
pulmonar. (American Urological
Association 2005 Annual Meeting)
Măsurarea fracţiunii de oxid
nitric exhalat (FENO) reprezintă
un marker ce ar putea fi utilizat pentru
ajustarea tratamentului corticoid
inhalator la astmatici. La 97 de pacienţ
i li s-au ajustat dozele fie după un |
|
algoritm bazat pe ghidurile convenţionale, fie funcţie de măsurarea
FENO. După determinarea dozei optime
(faza 1), pacienţii au fost urmăriţi
12 luni (faza 2). Scopul primar urmă-
rit a fost frecvenţa exacerbărilor astmatice;
scopul secundar a fost doza
medie zilnică de corticoid. Doza medie
zilnică de fluticasonă a fost de
370 mg în grupul cu dozare FENO,
respectiv 641 mg în grupul de control,
o diferenţă de 270 mg zilnic.
Rata exacerbărilor a fost de 0,49 episoade/
pacient/an în grupul cu determinare
FENO, respectiv 0,9 în grupul
de control, reprezentând o reducere
nesemnificativă de 45,6% în favoarea
grupului cu dozare FENO. (NEJM, vol.
352:2163-2173, 26 mai 2005)
Un compus chimic aflat în plastic
poate expune femeile la un
risc crescut de cancer mamar. Un
studiu efectuat la şoareci a arătat că
doze mici de substanţe asemănătoare
estrogenilor stimulează dezvoltarea
ţesuturilor mamare, iar densitatea crescută
de ţesut mamar este un factor de
risc pentru cancer. Multe produse plastice
conţin bisphenol A, care poate
pătrunde în alimente după încălzire.
Substanţa se poate întâlni şi în anumite
produse folosite în stomatologie. Unii
cercetători suspectează faptul că
expunerea in utero la bisphenol A poate
determina anomalii fetale de dezvoltare
a sistemului reproducător şi a altor
organe. La şoareci acest compus determină
creşterea anormală a prostatei
la subiecţii masculi. Cercetătorii au
expus fetuşi la doze mai mici de 1%
comparativ cu dozele considerate
nenocive pentru oameni. La 4 zile după
naştere au încetat administrarea. Au
aşteptat ca animalele să atingă pubertatea
la 30 de zile şi au îndepărtat
ovarele. Şoarecii expuşi intrauterin la
compus au prezentat ţesut mamar de 4
ori mai bine dezvoltat faţă de lotul-control.
E prima dată când cercetători au
demonstrat efectul nefast al substanţei
asupra dezvoltării glandei mamare.
(www.nature.com)
Pagină realizată de
dr. Andreea Ţuţea Andronesi |
