silviu@stetoscop.ro |
 |
EDITORIAL |
Quo Vadis?
Odată cu iniţierea Studiului de la Framingham s-au
pus bazele conceptului medicinii bazate pe dovezi
care a devenit în momentul de faţă principalul instrument
de apreciere a eficacităţii sau non-eficacităţii
unei terapii sau a unui procedeu diagnostic.
Ierarhizarea dovezilor pe nivele de evidenţă în funcţie
de calitatea şi dimensiunea studiilor a plasat opinia
expertului pe treapta inferioară a acesteia. Dacă la
început dovezile erau consultative pentru clinician, în
ultimul deceniu ele au devenit imperative prin asimilarea
lor facilă în ghidurile de practică medicală, rolul
clinicianului fiind minimalizat în principal la două gesturi
cu uşoară tentă legalistă: a citi şi a aplica.
Dezvoltarea tehnicilor endoscopice şi intervenţionale
ce au ca bază suportul imagistic a produs beneficii
uluitoare în diagnosticul şi tratamentul bolnavului
abordat în servicii medicale sau chirurgicale. Pentru a
deveni maxim-eficiente pentru pacient, specilităţile
medicale au fost nevoite să devină mai agresive şi să
depăşească bariera non-invazivului iar cele chirugicale
să-şi reducă din agresivitate şi să acceadă la
statutul de "minim invazive".
Biologia celulară şi mai ales genetica rămân domeniile
cele mai dinamice, terapia genică fiind dealtfel vârful
de lance al cercetării şi aplicaţiei medicale, deocamdată
cu rezultate promiţătoare în tehnicile de
transplant şi hemato-oncologie. Totuşi, intervenţiile la
nivel de genă pot fi considerate extrem de agresive
prin "violarea genomului" - a sanctuarului genezei şi
dezvoltării pre-programate umane - şi rezultate greu
predictibile, cu numeroase piedici din partea
societăţii, în special prin vocea bisericii.
Dacă ar fi să privim global dimeniunea dezvoltării şi
evoluţia medicinii de la noi pe ultimii zece ani, am
putea fi consideraţi contemplatorii unei medicini care
nu se dezvoltă pe coordonatele şi trend-urile specifice
medicinei contemporane, nepermiţându-ne nici chiar
statutul de consumatori ai rezutatelor cercetărilor şi a
experienţei medicale moderne (specialităţile medicale
sunt lipsite de invazivitate prin lipsa dotării şi a consumabilelor
ce au dus la şomajul medicilor supraspecializaţ
i, cele chirurgicale rămânând clasice, invazive,
gentica este în stadiul asimilării teoriilor, efectul
placebo este maximal exploatat prin lipsa substanţelor
active etc).
Avem multe de făcut pentru a practica o medicină
contemporană, căci ceea ce nu am făcut este ceea ce
nu am încercat să facem, precum a spus-o
Tocquerville. |
|
Click aici dacă doriţi să primiţi revista STETOSCOP acasă timp de un an
|
|
|
