Stetoscop Sâmbătă, 31 iulie 2010  

Cititi cel mai recent numar al revisteiAici gasiti numerele anterioareAbonamenteCe si unde se intampla in viata medicilorDocumentare medicalaForumRevista in format pdfDespre aceasta revista
Stetoscop


Nr. 42 » INTERVIU



CONF. DR. DRAGOŞ VINEREANU:
«În medicina românească, a face şcoală, a crea o echipă, este esenţial»

Sunteţi unul dintre medicii români care au publicat mult în reviste medicale internaţionale importante. Credeţi ca dictonul "Publish or perish" se referă mai degrabă la calitate decât la cantitate?
Sunt unul dintre medicii români care au publicat. Mult, puţin, e greu de apreciat. Depinde la cine te raportezi. La ora actuală, la nivel internaţional, calitatea articolelor publicate este foarte bine cuantificată. Există, de exemplu, o bază de date în Statele Unite (ISI) unde sunt introduse toate revistele importante din lume. Acestea sunt ierarhizate în funcţie de impactul cita- ţional pe care îl au, adică de cât de repede şi cât de des articolele publicate într-o anumită revistă sunt preluate/citate în alte articole. Mai mult, fiecare autor din baza de date poate şti exact câte articole a publicat şi cât de des a fost citat şi de către cine. Majoritatea ţărilor europene evaluează personalul academic în funcţie de impactul citaţional al revistelor în care aceştia au publicat şi în funcţie de numărul de citaţii din baza de date ISI. În acest fel se cuantifică atât cantitatea cât şi calitatea articolelor publicate. Astfel, de exemplu, în Grecia nu poţi ajunge profesor universitar dacă articolele pe care le-ai publicat nu au fost citate de cel puţin 50 de ori în literatura internaţională. Probabil că un sistem similar ar trebui introdus şi la noi pentru a stimula cercetarea ştiinţifică medicală.

Vedem cu regret că cercetarea medicală românească nu reuşeşte încă să depăşească anumite "limite", exprimate în principal prin raritatea publicării de studii originale "100%
Fabricat în România" în reviste medicale internaţionale de prestigiu. Aţi identificat în timp anumite cauze? Şi mai ales, care ar putea fi soluţia/soluţiile?
O să fiu scurt. Cauzele majore sunt: (1) lipsa finanţării corespunzătoare; (2) lipsa unui cadru adecvat; (3) lipsa unui sistem de stimulare. Soluţiile există. În primul rând trebuie utilizate noi surse de finanţare. Acestea sunt reprezentate de



proiectele internaţionale (cum este FP 6 şi va fi FP 7) şi de marile firme farmaceutice internaţionale. Atragerea de fonduri de la firmele farmaceutice are avantajul major că nu implică un aparat contabil complex şi că oferă condiţii mult mai laxe în utilizarea acestor fonduri. De altfel, în prezent există numeroase studii multicentrice internaţionale care se desfăşoară în România. Acestea sunt sponsorizate de către firmele farmaceutice.
Introducerea prin lege a unui sistem prin care o parte din aceste fonduri să se întoarcă spre unităţile de cercetare este prioritară. În plus, aplicarea cu
proiecte proprii la fondurile de cercetare ale acestor firme ar putea reprezenta o altă sursă importantă de finanţare. În al doilea rând, trebuie restructurate unităţile de cercetare şi atribuţiile cercetătorilor ştiinţifici din domeniul medical. De cele mai multe ori, aceste unităţi există în fapt doar pe hârtie. Ele trebuie structurate la nivelul spitalelor mari, punându-se la dispoziţia lor spaţii corespunzătoare, aparat contabil şi birocratic, statisticieni, precum şi structuri care să poată organiza şi evalua cercetarea desfă- şurată. În plus, cercetătorii ştiinţifici pierduţi prin diferite spitale, care la ora actuală sunt utilizaţi pentru activităţi de îngrijire a pacienţilor, de cele mai multe ori de nivelul unui medic rezident, iar uneori, în cel mai bun caz, pentru activităţi didactice, trebuie reorientaţi către cercetare. Şi astfel ajungem la al treilea punct, şi anume structurarea unui sistem de stimulare a cercetării ştiin- ţifice medicale. Aceasta se poate realiza prin crearea unui cadru legislativ în care o parte din fondurile atrase în cercetare să fie utilizate, în mod direct, pentru creşterea veniturilor cercetătorilor. Bineînţeles, existenţa unui sistem stimulativ de evaluare a cercetării este, de asemenea, obligatorie. În final, aş vrea să comentez foarte pe scurt afirmaţia dumneavoastră "100% Fabricat în România". Cercetarea medicală s-a internaţionalizat şi, în consecinţă, studiile majore publicate sunt de cele mai multe rezultatul unei vaste colaborări internaţionale. Important este pentru noi să ajungem să facem parte din acest circuit interna- ţional al cercetării ştiinţifice medicale.


   

Pagina următoare »