Cum reuşiţi să īmbinaţi eficient
actul chirurgical cu īndatoririle
administrative pe care le are un
primar?
Actul chirurgical nu l-am mai practicat
decât foarte puţin, erau câteva
operaţii pe care le aveam planificate,
după ce am fost instalat ca prefect īn
1996. Īn momentul īn care m-am
gândit să accept sau nu funcţia de
prefect, am ştiut foarte clar că va trebui
să renunţ definitiv la ceea ce īnseamnă
medicină. Fiind foarte riguros
īn actul profesional, era evident că nu
pot face īn acelaşi timp şi medicină
de calitate şi administraţie. Ori, aş-
teptările la Prefectură erau la fel de
mari ca şi īn medicină şi atunci am
preferat să aleg tranşant. După 17
ani de chirurgie, ajungi la o saturaţie
sau ajungi la a-ţi īmplini şi satisface
o mare parte din orgoliile profesionale.
Este normal ca
sistemul sanitar
să nu funcţioneze
cât se poate
de eficient, īn
momentul īn
care o economie
nu este
performantă,
când nu există
un dialog real
şi corect cu
societatea,
chiar şi din
partea medicilor. |
 |
Reuşisem să-mi iau toate
gradele īn meserie şi chiar să am
două specializări. Lucrarea mea de
doctorat a fost foarte grea, dar a fost
o īmplinire a activităţii pe care am
desfăşurat-o īn plan medical. Oricum,
foarte greu m-am obişnuit cu gândul
că se impune să renunţ la medicină,
pentru că un chirurg este neastâmpă
rat toată viaţa şi performanţa este
o motivaţie constantă care te menţine
īn formă. Nu consider că o meserie
cu o astfel de anvergură cum este
chirurgia se rezumă doar la actul
chirurgical. Chirurgia reprezintă īn
mare parte īngrijirea postoperatorie şi
preocuparea de a te desăvârşi.
Care credeţi că sunt principalele
probleme cu care se confruntă sistemul
medical din România, având
īn vedere experienţa administrativă
pe care aţi acumulat-o mai
īntâi ca prefect, apoi ca primar?
Cu ce probleme vă confruntaţi
dumneavoastră la Tīrgu-Mureş?
Sistemul sanitar se confruntă cu
probleme foarte serioase, ca orice
sistem aflat īn proces de reformă. Din
păcate, s-a īnceput o reformă a sistemului
sanitar care a fost blocată imediat
după 1998-99, īn momentul īn
care nu s-a desăvârşit reforma la nivelul
unităţilor spitaliceşti. Este normal
ca sistemul sanitar să nu funcţioneze
cât se poate de eficient, īn momentul
īn care o economie nu este
performantă, când nu există un dialog
real şi corect cu societatea, chiar
şi din partea medicilor. Īn această
privinţă, nu pot să spun că Tīrgu-Mureş
diferă de alte locuri din ţară.
Avem, īntr-adevăr, o medicină de vârf
care am convingerea că va găsi propriul |
|
drum şi īn privinţa managementului
şi a eficienţei.
Ce aţi reuşit să faceţi pentru
medicii şi pacienţii din
Tīrgu-Mureş şi ce credeţi
că ar mai trebui făcut?
Īmi place să răspund la această īntrebare
pentru că, īntr-adevăr, performanţ
a se manifestă prin probleme
rezolvate. Cele mai mari reuşite
le-am avut īn momentul īn care am
fost prefect. La vremea respectivă, īn
Ministerul Sănătăţii era un om foarte
deschis şi preocupat de īmbunătăţirea
sistemului, profesorul Drăgulescu,
rector la Universitatea din Timi-
şoara, cu care eram īn foarte bune
relaţii. Atunci am reuşit să promovez
la Tīrgu-Mureş nouă linii de gardă, a
intrat īn legalitate Serviciul Mobil de
Urgenţă Reanimare şi Descarcerare
(SMURD), a fost adusă aparatură medicală
performantă, aceste reuşite
fiind printre lucrurile cele mai spectaculoase
cu care mă pot lăuda. Īn calitate
de prefect, am considerat că te
duci la Bucureşti să oferi soluţii pentru
ca activitatea unor ministere să
fie performantă, să poată fi aplicată
şi īn alte locuri din ţară. Unii prefecţi
īşi imaginează că la Bucureşti mergi
doar să ceri. Am continuat să sprijin
actul medical şi īn calitate de primar
prin dezvoltarea unui dispecerat integrat
de urgenţă, primul realizat īn România.
La serviciile sale au fost racordate
toate autorităţile menite a
răspunde urgenţelor cetăţenanului,
siguranţei sale. Tot īn perioada cât
am fost prefect, n-am ezitat să-l invit
pe preşedintele României la Tīrgu-
Mureş, pentru a clarifica oportunitatea
aducerii unui elicopter pentru serviciul |
