Manuela-Anda Andrei1, Şerban-
Alexandru Brădişteanu1, Radu
Dop2, Mihaela Rugină1, Daniela
Filipescu1, Camelia Ghiţă1,
Cristina Florescu3,
Octavia Raduţă4, Marian Neguţ4
1 Institutul de Boli Cardiovasculare
"Prof.Dr.C.C.Iliescu"- Bucureşti
2 Spitalul Euroclinic, Bucureşti
3 Medicover-Synevo, Bucureşti
4 U.M.F. "Carol Davila"-Bucureşti
Rezumat:
Infecţiile cu Pseudomonas aeruginosa
sunt o cauză frecventă de morbiditate
şi mortalitate a pacienţilor spitalizaţi.
Diagnosticul infecţiilor este microbiologic,
iar tratamentul a devenit complicat
datorită rezistenţei (intrinsenci şi
dobândite) a acestei bacterii şi de
aceea foarte multe aspecte ale tratamentului
ramân controversate.
Cuvinte cheie: Pseudomonas
aeruginosa, diagnostic, tratament
Medicii noului mileniu trebuie să considere
Pseudomonas aeruginosa printre
cei mai virulenţi patogeni implicaţi
în următoarele sindroame majore: 1)
pneumonia la pacienţii ventilaţi mecanic
şi pacienţii cu neutropenie, 2)
exacerbarea fibrozei chistice, 3) bacteriemie
primară la pacienţii cu neutropenie
şi infectaţi HIV cu CD4< 50
celule/mm3, 4) endocardită datorită
folosirii medicamentelor i.v. şi în endocardita
precoce după protezare
valvulară mitrală sau aortică 5) otită
externă malignă la diabetici, 6) meningită
nozocomială şi abcesul cerebral
după intervenţii chirurgicale şi
fracturi ale bazei craniului, 7) endoftalmia
secundară traumatismelor
oculare, intervenţii intraoculare şi
|
 |
contaminarea artificială a cristalinului,
8) osteomielită - complicaţie a traumatismelor şi intervenţiilor ortopedice
de protezare, 9) infecţii cutanate
ce complică arsurile severe.
Identitatea biologică a genului Pseudomonas
s-a schimbat dramatic în
ultimii ani, (tabelul nr.1) datorită trecerii
de la clasificarea bazată pe omologia
ARN -ului ş93ţ, la reclasificarea
pe baza proprietăţilor genotipice (filogenetice
), ilustrată în "Bergey's Manual
of Systematic Bacteriology" ş45ţ.
Noua clasificare se referă la următoarele
modificări:
• organismele din grupul II fiind suficient
de diferite de cele din grupul I
constituie genul Burcholderia, din
care fac parte următoarele specii:
B.cepacia, B.mallei, B.pseudomallei,
B.picketti,.B.gladioli, B.
caryophylli şi B.solanacearum.
• organismele din grupul III sunt
clasificate într-o nouă familie
Comamonadaceae, care include
genurile Comamonas şi Acidivorax.
• deşi organismele din grupul IV
prezintă semnificative diferenţe
genetice faţă de grupul I, ele
aparţin genului Pseudomonas.
• Xanthomonas maltophilia a fost
atribuit genului Stenotrophomonas.
Pseudomonas aeruginosa este frecvent
răspândit în natură, fiind izolat |
|
din apă, sol şi plante, fructe şi vegetale,
de la om şi animale.
Necesităţile nutriţionale minime, toleranaţ
a la o mare diversitate de condiţ
ii fizice, abilitatea de a creşte în
apă distilată, contaminarea soluţiilor
dezinfectante, săpunurilor, lichidului
de dializă, picăturilor oculare, instrumentarului
etc. fac din Pseudomonas
aeruginosa un important patogen
nozocomial ş82ţ ş50;92;95ţ.
Ps. aeruginosa este uneori găsit ca
parte a microflorei umane la indivizii
sănătoşi, prin colonizarea perineului,
axilei sau stomacului după ingestia
organismului ş88ţ.
Spitalizarea duce la o creştere a ratei de
purtători, tegumentul la pacienţii cu
arsuri, tractul respirator inferior la pacienţ
ii intubaţi, pacienţii care primesc
chemoterapie sau oricare alt virtual loc
la pacienţii trataţi cu antibiotice ş100ţ.
Este agent etiologic al infecţiilor cu
diverse localizări ca pneumonia, infec-
ţiile de tract urinar, bacteriemia, endocardita,
sistem musculoscheletal, ochi,
urechi, sistem nervos central ş8ţ etc.
Strategii în diagnosticul de laborator
al infecţiilor cu Pseudomonas spp
Diagnosticul infecţiilor este microbiologic
şi, din experienţa nostră, uşor de realizat. |
