 Glandele mamare inflamate
ale oilor pot conţine particule
proteice ce pot determina scrapie,
o boală similară bolii vacii nebune;
aceste proteine numite prioni ar
putea fi prezente şi în laptele animaleleor
infectate. Consumul cărnii
de la vaci cu encefalopatie bovină
spongiformă este cauza maladiei
umane fatale Creutzfeld-Jakob; la fel
ar putea fi laptele infestat. Prionii se
găsesc în special în creier, măduva
spinării şi sistemul imun. Până de curând
alte părţi ale organismului s-a
crezut a fi relativ sigure. Cercetătorii
italieni au arătat că prionii se pot găsi
şi în alte organe dacă există
inflamaţie la nivelul lor; anterior,
găsiseră prioni în pancreas, ficat şi
rinichi, putând astfel apărea în urină.
Cercetătorii au studiat 7 oi cu scrapie;
4 dintre ele prezentau şi mastită; la
toate 4 s-au prioni în glandele
mamare, la celelate 3 nu. Infecţia
mamară era determinată de un virus
numit Maedi Visna; Aguzzi a spus că,
dacă combinaţia prion-virus este
comună, pentru a eradica scrapia trebuie
eradicat virusul mai întâi. (Ligios
C., et al. Nature Medicine, 11, 2005)
Rosiglitazona în combinaţie cu
insulina ameliorează răspunsul
la insulină şi reduce markerii
inflamaţiei la pacienţii cu diabet
zaharat tip 2 aflaţi în dializă peritoneală.
S-au studiat 52 de pacienţi cu control
glicemic stabil care primeau insulină
subcutan. Au fost randomizaţi
pentru a continua cu insulină sau de a
primi suplimentar 4 mg rosiglitazonă.
Insulina a fost titrată pentru a menţine
nivelul HbA1c şi glicemia la nivelurile
pretratament. După 24 de săptămâni
s-a înregistrat o scădere cu 21,5% a
necesarului de insulină în grupul cu
rosiglitazonă vs o creştere cu 0,5% în
grupul de control. S-a remarcat de
asemenea o scădere marcată a nivelului
proteinei C reactive în grupul cu
rosiglitazonă (2,21 mg/dl vs 8,59
mg/dl); ambele grupe au avut o incidenţă
similară a episoadelor de supra-
încărcare lichidiană (una din posibilele
reacţii adverse ale rosiglitazonei). (Am
J Kidney Dis 2005;46:713-719) |
 |
Formele de sindrom Churg-
Strauss ANCA pozitive si ANCA
negative ar putea fi diferite. Pe
baza statusului ANCA în momentul
diagnosticului la 112 pacienţi s- au
analizat aspecte demografice, clinice
şi de laborator. 43 de pacienţi (38%)
au fost ANCA pozitivi. Aceştia au fost
mult mai susceptibili de a dezvolta
afectare renală, neuropatie periferică
şi vasculită demonstrată bioptic, în
timp ce pacienţii ANCA negativi au
dezvoltat mai frecvent afectare cardiacă
şi febră. Asocierea pozitivităţii
pentru ANCA cu simptome ce indică
inflamaţia şi necroza vaselor mici ar
putea caracteriza un pattern predominant
vasculitic al acesteui subgrup
de sindrom Churg-Strauss. Această
descoperire ar putea ajuta la înţelegerea
patogeniei bolii şi la dezvoltarea
unor noi strategii terapeutice.
(Ann Intern Med. 2005;143:632-638,
683-685)
Continuarea tratamentului cu
adalimumab la pacienţii cu
boală Crohn care au obţinut remisiune
cu această terapie este asociată
cu o rată înaltă de menţinere a remisiunii
sub două modalităţi de dozaj
(40 mg săptămânal şi 40 mg la 2
săptămâni timp de 1 an). Adalimimab
este un anticorp monoclonal anti-TNF
uman, spre deosebire de ceilalţi
agenţi anti-TNF derivaţi din anticorpi
monoclonali de şoarece, şi de aceea
se speră că ar determina mai puţine
reacţii alergice decât aceştia. Pacienţii
din studiul CLASSIC II aveau boală
Crohn cu activitate medie şi severă şi
terminaseră anterior studiul CLASSIC,
desfăşurat timp de 4 săpătămâni
|
|
(CLinical assessment of Adalimumab
Safety and efficacy Studied as an
Induction therapy in Crohn's disease).
În CLASSIC II 275 de pacienţi au
primit 40 mg subcutan în săptămână
0 şi săptămâna 2. Pacienţii aflaţi în
remisiune la ambele momente au fost
randomizaţi pentru a primi adalimumab
40 mg subcutan săptămânal sau
la 2 săptămâni sau placebo timp de 1
an. 55 de pacienţi au intrat în studiu:
18 în grupul placebo, 19 în tratamentul
la 2 săptămâni şi 18 în cel
săptămânal. La 1 an, 7 pacienţi cu
placebo erau în remisiune (39%),
comparativ cu 13 (68%), respectiv 15
(89%) în celelalte 2 grupuri. (Întâlnirea
anuală a Colegiului american de
gastroenterologie, noiembrie 2005)
Hepavirin, un medicament
derivat din planta Phyllanthus
amarus, poate determina clearance-
ul virusului hepatitei B la cei
cu infecţie acută, prevenind astfel
cronicizarea afecţiunii. 200 de
pacienţi cu hepatită acută cu virus B
demonstrată serologic au fost randomizaţ
i în mod egal pentru a primi
placebo sau hepavirin 500 mg de 3
ori pe zi 4 săptămâni. La sfârşitul
perioadei de urmărire (24 de
săptămâni), pacienţii ce au primit
medicaţia activă au avut o ameliorare
mult mai rapidă a simptomelor şi
normalizare a valorilor transaminazelor
comparativ cu placebo. 79 de
pacienţi (96,3%) din cei cu hepavirin
au prezentat clearance al Ag HBs
comparativ cu 65 pacienţi (81,2%) ce
au primit placebo (P<0,001).
Clearance-ul Ag Hbe a apărut la 79
de pacienţi din grupul cu hepavirin
(96,3%) comparativ cu 71 pacienţi în
grupul placebo (P<0,001). 8 pacienţi
ce au primit placebo aveau transaminazele
mărite, comparativ cu nici
unul din cei cu hepavirin. Pentru a
determina dacă tratamentul cu
hepavirin este într-adevăr eficient,
investigatorii vor continua urmărirea
pacienţilor până la 1 an. (Întâlnirea
anuală a Colegiului american de gastroenterologie,
noiembrie 2005)
Pagină realizată de
Andreea Ţuţea Andronesi |
