silviu@stetoscop.ro |
 |
EDITORIAL |
Transplantul
La presiunea UE, la sfârşitul anului trecut se modifica legea
transplantului din 1998, cu introducerea unui capitol detaliat
asupra celulelor şi ţesuturilor (prevederile actuale sunt identice
cu normele europene din Directiva 23/2004/CE a
Parlamentului European privind asigurarea calităţii celulelor şi
ţesuturilor utilizate pentru transplant), cât şi a conceptului de
donator fără activitate cardiacă ("non-heart beating donor").
De asemenea, legea precizează condiţiile în care pot fi introduse
sau scoase din ţară organe sau ţesuturi în vederea transplantului
şi prevede înfiinţarea, la nivelul spitalelor care efectuează transplant,
a unei comisii independente de echipa de transplantare
care va aviza transplanturile de la donatorul viu.
Totuşi, ca un element de originalitate cu un puternic impact negativ
în viitoarea activitate naţională de transplant, în această
lege nu se regăseşte decât noţiunea de acord informat al familiei
sau aparţinătorilor legali, acordul prezumat acceptat de întreaga
legislaţie europeană fiind respins din motive de bioetică de
Colegiul Medicilor din România.
Acordul prezumat permite ca orice persoană decedată în spital să
poată deveni un potenţial donator, cu excepţia cazurilor în care
religia nu permite, persoana respectivă nu poate fi considerată
donator din cauza unor afecţiuni din timpul vieţii sau persoana
decedată a lăsat în timpul vieţii un document legalizat prin care
menţionează ferm că nu doreşte să fie donator de organe. Astfel,
noua noastră lege permite prelevarea de organe de la persoanele
declarate moarte, cărora nu le mai bate inima, dar numai în cazul
în care există acordul informat al familiei sau aparţinătorilor
legali, în acest fel pierzându-se mulţi potenţiali donatori.
Adică ne-am tăiat, într-un mod de altfel caracteristic naţiei
române, craca de sub picioare, pentru că statisticile europene
arată că prin acordul prezumat se creşte numărul potenţialilor
donatori cu 30%.
Nu cred că instituţionalizarea recentă a Agenţiei Naţionale de
Transplant sau tenacitatea şi ambiţia actualului ministru, înzestrat
cu intenţii serioase de a iniţia şi demara mult-aşteptatul
Program Naţional de Transplant, vor putea depăşi handicapul
legislativ, lipsa fondurilor şi a unui sistem performant de comunicare
între instituţii, esenţial în astfel de activităţi.
PS: Până în prezent, în România, s-au efectuat 1.020 de transplanturi
renale (primul în 1980 efectuat de profesorul Eugen Proca) , 80 de transplanturi
hepatice (cu debut în 2000, profesorul Irinel Popescu), 25 de
transplanturi cardiace (începând cu 1999, profesorul Şerban Brădişteanu)
şi peste 50 de transplanturi medulare (iniţiator fiind profesorul Şerban
Mărgit în 2001).
Votaţi pentru Societatea Română de Neurologie pe www.stetoscop.ro!
Silviu Stanciu, redactor-şef
|
|
Click aici dacă doriţi să primiţi revista STETOSCOP acasă timp de un an
|
|
Click aici pentru a descărca versiunea pdf Acrobat Reader a acestui număr.
|
|
|
