Stetoscop Sâmbătă, 31 iulie 2010  

Cititi cel mai recent numar al revisteiAici gasiti numerele anterioareAbonamenteCe si unde se intampla in viata medicilorDocumentare medicalaForumRevista in format pdfDespre aceasta revista
Stetoscop


Nr. 50 » MEDLEX



Sănătatea publică
Olivia Sgarbură


Primul titlu al noului pachet de legi vizează problema sănătăţii publice şi modifică denumirea Ministerului Sănătă- ţii în Ministerul Sănătăţii Publice (MSP), formulând corespunzător şi atribuţiile acestuia. Până acum, o parte dintre reglementă ri erau formulate în diferite acte normative dar acum toate prevederile sunt sintetizate într-o singură lege.

Asistenţa de sănătate publică

Scopul asistenţei de sănătate publică îl constituie promovarea sănătăţii, prevenirea îmbolnăvirilor şi îmbunătăţirea calităţii vieţii. Ea este organizată şi coordonată de către MSP şi include activităţi de cercetare a stării de sănătate, de promovare a sănătăţii, de evaluare a riscurilor pentru sănătate şi de inspecţie sanitară. Domeniile de referinţă şi modalităţile de intervenţie sunt clar prevăzute de lege (Tabel 1). Principiile pe care se bazează organizarea asistenţei publice sunt: responsabilitatea societăţii pentru starea de sănătate şi parteneriatul cu populaţia, preocuparea pentru diferiţii determinanţi ai sănătăţii, abordarea multidisciplinară, descentralizarea sistemului, decizii bazate pe dovezi ştiinţifice şi organizarea unui flux informaţ ional eficient. Structurile responsabile au la îndemână modalităţi de acţiune care pornesc de la formularea reglementărilor până la realizarea de inspecţii sau acordarea de avize, în urma evaluă rilor. Programele naţionale de sănătate reprezintă o verigă importantă în asigurarea stării de sănătate, fiind organizate şi monitorizate de către MSP.

Ministerul Sănătăţii Publice

MSP reprezintă principala autoritate implicată în asigurarea să- nătăţii publice. Direcţiile de Să- nătate Publică (DSP) rămân reprezentanţ ii MSP în teritoriu, la nivel judeţean şi local. Institutele de Sănătate Publică (ISP) păstrează un rol tehnic şi metodologic, fiind implicate în activitatea de cercetare şi de elaborare a strategiilor adecvate. Se înfiinţează în plus Centrul naţional pentru organizarea şi asigurarea sistemului informa- ţional şi informatic în domeniu. Dintre atribuţiile MSP care decurg din această lege cităm:
• Asigurarea politicilor de sănătate
• Formularea reglementărilor privind protecţia şi promovarea sănătăţii
• Evaluarea indicatorilor de sănătate publică
• Stabilirea priorităţilor din domeniul sănătăţii publice şi elaborarea programelor naţionale de sănătate
• Reglementarea serviciilor de asistenţă medicală
• Reglementarea unităţilor de distribuţie a medicamentelor şi a farmaciilor
• Stabilirea listei de medicamente compensate (împreună cu CNAS)
• Avizarea codurilor deontologice profesionale şi a ghidurilor de practică - aici apare o diferenţă faţă de situaţia dinaintea acestui pachet de legi când toate responsabilităţile profesionale aparţineau CMR
• Alte activităţi care ţin de asistenţ a de sănătate publică
• Reprezentarea statului român în relaţii cu terţi, în domeniul său de responsabilitate. MSP poate participa la elaborarea actelor
normative din domeniile: calitatea principalilor factori de mediu; monitorizarea stării de sănătate; promovarea sănătăţii; calitatea alimentului; calitatea unităţilor şi serviciilor turistice; calitatea mediului de muncă şi sănătatea în muncă; colectivităţile de copii şi tineri; evaluarea efectelor factorilor de mediu asupra să- nătăţii populaţiei; asigurarea condiţ iilor de igienă în unităţi sanitare; servicii de laborator; planificare familială; siguranţa transfuziei sanguine; prevenirea consumului ilegal de droguri. Inspecţia sanitară de stat se desfăşoară în domeniul farmaceutic, al serviciilor de sănătate, al dispozitivelor sanitare şi al sănătăţii publice. Inspectorii au drept de acces în unităţile vizate, pot recolta produse relevante şi pot sancţiona contravenţiile de la norme. Prevederile privind asigurarea asistenţei medicale în domeniu păstrează formula legii 100/1998. Angajatorii au obligaţia de a asigura măsuri de igienă la locul de muncă, fonduri pentru controlul periodic al angajaţilor, imunoprofilaxia şi prevenţia bolilor specifice profesionale. Măsurile de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile decise de autorităţi sunt obligatorii pentru toţi cetăţenii aflaţi pe teritoriul României precum şi pentru agenţii economici. Un capitol nou introdus şi interesant este cel destinat rolului mass-mediei. Televiziunea şi Radiodifuziunea de stat sunt obligate ca, în cadrul grilei de programe, să includă campanii cu teme din domeniul sănătăţii publice, realizate de MSP. În contextul educaţiei sanitare deficitare a populaţiei, un astfel de parteneriat mass-media - MSP este salutar.