|
|
 |
 |
EDITORIAL |
Editorialul pacientului anonim
Nu cred că medicii se pot împărţi, din punct de vedere
profesional, în buni şi răi - pentru că mai toţi dispun de
instruirea necesară pentru a trece examenele ce le permit
să practice. Dacă dorim să facem o ierarhizare a valorii lor,
ar trebui mai bine să-i judecăm după cât de mult se
implică în probelemele medicale ale pacientului, cât de
mult luptă cu boala - astfel încât să câştige bătălia. Pentru
că fiecare internare a unui pacient cu boală cronică poate
fi asemuită unei bătălii într-un război lung - pe care, în
cele din urmă, atât medicul cât şi pacientul îl pierd,
necunoscuta şi variabila majoră a ecuaţiei fiind temporal
dependentă.
Cred că numărul de bătălii câştigate poate fi un criteriu
direct de apreciere globală a calităţii unui medic.
În faţa unei urgenţe medicale lucrurile sunt diferite.
Urgenţa medico-chirurgicală permite evaluarea gradului
de instruire, fiind momentul oportun al împărţirii în două
mari categorii: medici care ştiu sau nu ştiu să reacţioneze.
În ansamblu, serviciul nostru medical este adaptat mai
mult bolilor cronice, iar medicina românească generează
personal lent reactiv, fenomen ce se poate oberva la scară
mare în momentul dezastrelor naturale, sau la scară mai
mică pe stradă, când medicii dau bir cu fugiţii.
Ar fi drept totuşi să le acordăm un vot de încredere
acelor medici caracterizaţi de gesturi supraomeneşti,
într-o societate mult mai plată şi nerecunoscătoare
decât am vrea cu toţii să vedem sau să simţim.
Cu mult entuziasm!
Silviu Stanciu,
Redactor-şef
|
|
