Īn majoritatea ţărilor din Europa incidenţa cancerului
colorectal (CCR) este situată īntre 15 şi
35 la 100000 de locuitori. Cancerul a devenit a
doua cauză de mortalitate īn lume, după bolile
cardiovasculare. Prevenţia şi diagnosticul precoce
sunt obiectivele cele mai importante care
trebuie atinse pentru a determina schimbarea
tendinţelor evolutive actuale ale cancerelor.
Formele ereditare ale CCR polipoase (polipoza adenomatoasă
familială, sindromul Turcot I, sindromul
Gardner, sindromul Peutz-Jeghers etc) au transmitere
autozomal dominantă şi se datorează prezenţ
ei īn celulele germinale a unor mutaţii ale genei
APC, alături de care s-au mai descris şi mutaţii ale
 |
 |
genelor p53, LKB1. Gena APC (adenomatosis
polyposis coli) este o
genă supresoare tumorală, care
previne diviziunea necontrolată a
celulelor. Proteina codificată de
gena APC controlează numărul de
diviziuni celulare, modul de adeziune
intercelulară şi stabilitatea cromozomială.
Mai mult de 300 de
mutaţii ale genei APC au fost identificate
īn familiile cu polipoză adenomatoasă
familială.
Formele ereditare ale CCR nonpolipoase
(sindromul Lynch I, sindromul
Lynch II, sindromul Turcot
II, sindromul Muir-Torre) sunt caracterizate
de prezenţa unor
mutaţii ale unor gene antimutatoare
(de stabilitate), care
supraveghează replicarea ADNului
(hMLH1, hMSH2, hPMS1,
hPMS2 etc). Mutaţiile la nivelul
acestor gene produc inhibarea
procesului de reparare a erorilor
de replicare a materialului genetic,
erori care se produc spontan şi
frecvent in cursul procesului de
replicare. Astfel, mutaţiile genelor
de stabilitate duc la acumularea
erorilor de replicare, iar celulele
respective vor avea o multiplicare
necontrolată, cu posibilitatea de
transformare neoplazică.
Cancerele ereditare colorectale
reprezintă 5% din totalul cazurilor
de cancer colorectal. Formele ereditare
de CCR apar la vārste mai
tinere decāt celelalte forme de CCR
nonereditare. Riscul de a moşteni
o mutaţie la nivelul genelor enumerate
mai sus, pentru un individ
care are unul dintre părinţi afectat
(diagnosticat cu CCR ereditar şi
purtător al unei mutaţii) este de
50%, atāt pentru sexul masculin,
cāt şi pentru sexul feminin. |
|
Inafara genelor enumerate mai sus, există
şi alte gene corelate cu susceptibilitatea
la CCR, dar acestea sunt
greu de identificat, deoarece cancerele
sunt cauzate de o multitudine
de mutaţii īn gene diferite.
Astfel de mutaţii exercită efecte
diferite asupra persoanelor
purtătoare, īn corelaţie cu restul
constelaţiei genetice.
Testarea genetică directă este indicată
pacienţilor care provin din
familii la care s-a dovedit īn mod
cert predispoziţia pentru CCR şi
pentru care rezultatul acestei
testări modifică semnificativ tipul
de asistenţă medicală acordată.
Astfel, purtătorul unei mutaţii īn
genele de stabilitate va avea risc
de 80% de a dezvolta CCR nonpolipozic
ereditar la vārste īnaintate,
iar prezenţa unei astfel de
mutaţii poate cauza şi alte cancere
(endometrial, ovarian, gastric,
hepatic, cerebral).
Diagnosticarea unei polipoze adenomatoase
familiale sau a unei
forme de CCR ereditar nonpolipozic
la un părinte poate influenţa
modul de supraveghere şi investigare
a descendenţilor (se pot
investiga descendenţii la vārsta
adolescenţei pentru descoperirea
de polipi colonici sau pentru alte
forme incipiente de tumori - neoplazii
asociate cu CCR ereditare
nonpolipozice la nivel endometrial,
ovarian, gastric, cerebral etc).
Se pot lua şi decizii īn scop profilactic,
precum rezecţia endoscopică
a polipilor īn polipoza adenomatoasă
familială.
Testele genetice sunt importante
pentru a identifica pacienţii sau familiile
cu CCR ereditar, pentru ca
apoi screening-ul să īnceapă mai |
