Stetoscop: Nr. 54


		Sâmbătă, 31 iulie 2010

Câteva date noi despre o maladie veche
Adenomul de prostată
Conf. Dr. Dan MISCHIANU, Dr. Cristian ILIE
Clinica de Urologie, Spitalul Clinic de Urgenţă Militar Central "Dr. Carol Davila"

Adenomul de prostată sau hiperplazia benignă de prostată (HBP), numită în popor pur şi simplu "prostată", este o maladie menţionată în papirusurile egiptene cu circa 1500 de ani î.Ch.ş1ţ Este recunoscută ca şi cauză a obstrucţiei vezicale, pentru prima dată, în secolul al XVII-lea, de către Riolan. Pe la jumătatea secolului al XVIII-lea, Morgagni a dat una din primele descrieri ale HBP. O recunoaş- tere mai în detaliu a acestui proces patologic este atribuită lui Virchow, în ultimul sfert al secolului al XIX-lea ş2ţ. Prevalenţa bolii Prevalenţa bolii este dificil de apreciat, studii epidemiologice adecvate fiind greu de realizat din cauza lipsei unei definiţii clinice standardizate a HBP. Din punct de vedere histologic adenomul de prostată este definit ca un proces caracterizat de hiperplazia celulelor stromale şi epiteliale, ce debutează în zona periuretrală a prostatei ş5,6ţ (vezi fig.1). Nu a fost descrisă apariţia histologică a HBP înainte de vîrsta de 30 de ani. Incidenţa creşte cu vârsta şi atinge un maxim în decada a noua de viaţă, pentru care Barry şi colab. găseşte o incidenţă histopatologică de 88% ş3ţ. Manifestările clinice ale adenomului de prostată reunite sub acronimul de LUTS - lower urinary tract simptoms au o prevalenţă crescută în populaţia generală. Baltimore Longitudinal Study of Aging Male raportează că aproximativ 60% din cohorta înrolată în studiu prezintă la vârsta de 60 de ani diferite grade de exprimare clinică ale adenomului de prostată ş4ţ. Simptomatologia de tract urinar inferior (LUTS) este compusă din: polachiurie, nocturie, senzaţie de micţiune imperioasă, jet urinar slab proiectat sau întrerupt, precum şi senzaţia de golire incompletă a vezicii urinare. Relaţia dintre HBP şi LUTS este complexă, nu toţi bărbaţii cu dovadă histologică de HBP dezvoltă LUTS şi vice-versa - LUTS nu este nici specific nici exculsiv o marcă a adenomului de prostată; şi alte afecţiuni ale tractului urinar inferior pot induce aceste simptome. Şi pentru ca lucrurile să fie şi mai		încurcate, nu toţi pacienţ ii cu HBP şi LUTS au o prostată mărită; iar o prostată de volum crescut poate să existe în lipsa simptomatologiei tip LUTS ş7ţ. Investigaţiile diagnostice Investigaţiile diagnostice sunt clasificate conform guideline-ului Asociaţiei Europene de Urologie (EAU) precum şi cel al Asociaţiei Americane de Urologie (AUA) în recomandate, opţionale şi nerecomandate ş7,8ţ. 1. Anamneza trebuie obţinută pentru a evalua simptomatologia şi evoluţia acesteia în timp, pentru a identifica alte posibile cauze ale acesteia precum şi comorbidităţ i ce pot complica tratamentul - fie el medicamentos sau chirurgical; aceasta trebuie focalizată pe aparatul urinar, pe intervenţiile chirurgicale anterioare precum şi pe aspecte mai generale, tot acum fiind apreciat şi statusul general în ideea unei posibile intervenţii chirurgicale. 2. Examenul clinic trebuie să includă tactul rectal precum şi o examinare neurologică. Tactul rectal trebuie să excludă prezenţa cancerului prostatic local avansat, care se poate, de asemenea, manifesta prin LUTS. În acelaşi timp, este util în aprecierea dimensiunilor prostatei, ceea ce are implicaţ ii terapeutice, precum şi în excluderea altor afecţiuni localizate la nivelul pelvisului. Cum spunea vestitul clinician canadian		William Osler, "un bun diagnostician trebuie să ştie să bage un deget pe gât şi altul în rect", adică să facă examen oro-faringian dar şi tact rectal! Examinarea neurologică trebuie să aprecieze statusul mental general, mersul, funcţia neuro-musculară a extremităţ ilor inferioare şi tonusul sfincterului anal. 3. Aprecierea severităţii simptomatologiei dar şi a calităţii vieţii cu ajutorul chestionarelor, aşa numitele "symptom scores": I-PSS (International Prostate Symptom Score). 4. Determinarea valorii serice a PSA (prostatic specific antigen) este recomandată pentru diagnosticarea unui carcinom prostatic care schimbă fundamental opţiunea terapeutică (ghidul AUA mai adaugă la criteriile de includere şi speranţa de viaţă de cel puţin 10 ani). 5. Determinarea creatininei serice pentru identificarea pacien- ţilor cu insuficienţă renală este recomandată, fiind şi cost-eficientă, deoarece instituirea la timp a tratamentului ar reduce costurile aferente unei afecţiuni renale cronice şi, de asemenea,
				Pagina următoare »