Indivizii diagnosticaţi cu tulburare afectivă
bipolară au risc crescut de suicid.
Literatura sugerează că suicidul este
prezis de severitatea simptomelor şi de
complianţa scazută la tratament, dar câteva
studii au examinat contribuţia acestor
variabile împreună. Depresia, simptomatologia
mixtă şi lipsa de speranţă sunt
asociate semnificativ cu suicidul. De-a lungul
vieţii, majoritatea pacieţilor cu tulburare
afectivă bipolară (80%) au fie ideaţie
suicidară, fie ideaţie şi tentative suicidare.
Depresia, lipsa de speranţă,
comorbidităţile şi antecedentele de comportament
suicidar sunt indicatori cheie ai
riscului de suicid. Prevalenţa comportamentului
suicidar în tulburările afective
bipolare tip I şi II este similară, dar factorii
de risc pot fi diferiţi în aceste tipuri ale
bolii bipolare. S-a constatat că antecedentele
de comportament suicidar sever la
pacienţii cu tulburare bipolară este asociat
cu impulsivitatea, manifestată ca o reacţie
rapidă, spontană, ca un raspuns neplanificat.
Nivelul fluctuant al ideaţiei suicidare
pare să fie cel mai potent predictor al tentativelor
autolitice. Această relaţie reprezinta
o particularitate importantă la
bărbaţi, sugerând că nivelele fluctuante
ale ideaţiei suicidare pot indica un risc
crescut de suicid in viitor.
Suicidul reprezintă aproximativ 10% din decesele
pacienţilor cu afecţiuni psihice. El este a treia
cauză de moarte printre adulţii tineri, şi ocupă
locul opt printre decesele la orice vârstă (1).
Baza comportamentului suicidar este complexă şi
multifactorială. Studiile psihiatriei biologice au
arătat că fiziopatologia comportamentului autolitic
implică disfuncţii ale sistemului serotoninei (2),
alte studii aratând că tulburările afective sunt asociate
cu aproximativ jumătate din decesele prin suicid (3). Astfel suicidul este considerat
de către |
 |
psihiatrii cea mai
severă şi cea mai frecventă complicaţie a tulburării bipolare (4).
S-a constatat în unele studii că tentativele
de sucid au avut loc mai
frecvent la o vârstă tânară şi în special
în prima perioadă a bolii bipolare
(5), iar pentru fiecare sinucidere
completă s-au realizat aproximativ
16 tentative de suicid (6).
Mai mult de 25-30% din pacienţii
cu tulburare bipolară au cel puţin o
tentativă de suicid (1), iar peste
75% din sinuciderile printre bipolari,
se realizează în episode de
depresie sau în episoade mixte (7).
În ceea ce priveşte prevalenţa suicidului
pe perioada vieţii, aceasta
este la bipolari de 2%, incluzând
episoade de depresie şi de manie
(3), iar în tipurile I şi II ale tulburarii
bipolare este similară, diferenţa
facându-se prin factorii de risc (8).
Rata suicidului la pacientii cu tulburare
bipolară este de aprox 0,4%
pe an, deci de 20 ori mai mare
decât în populaţia generală(1) şi
este mai mică decât cea la pacienţii
cu tulburare unipolară (9).
Într-un studiu cohortă, pe 406
pacienţi (Zurich) s-a constatat că
riscul celor netrataţi de a comite
suicid, este de 30 de ori mai mare
în comparaţie cu cel al pacienţilor
trataţi (1), iar riscul pacienţilor de a
comite suicid este mai mare când
pacienţii nu raspund la tratament
(7), rata suicidului fiind de două ori
mai mare la pacienţii care nu au
fost trataţi, comparativ cu cei care
au făcut tratament (10). |
|
Riscul de suicid poate fi apreciat de
către clinician ca fiind scăzut sau
crescut, în mod cronic sau acut. Cei
cu risc cronic crescut nu au un risc
de suicid imediat, dar în anumite
circumstante variabile se poate
transforma în risc acut crescut. Un
risc de suicid acut este reprezentat
de recurenţa depresiei, episodul
mixt, pierderea unei relaţii, probleme
financiare, legale, un diagnostic
medical sever, durere cronică
severă acutizată, abuzul de
substanţă. În timp ce riscul cronic
este dat de un istoric de idei suicidare,
planuri sau tentative, comorbidităţ
i severe, un istoric de comportament
impulsiv (9).
Studiile au identificat o serie de
factori care contribuie la riscul suicidar
în tulburarea bipolară, ei
sunt reprezentaţi de depresia acută
cu deznădejde (8,11), insomnie
globală, anhedonie, anxietate
generalizată sau panică, de
episoadele mixte (12,13,14) sau
ciclarea rapidă, de abuzul de substanţ
e psihoactive (13), de
impulsivitatea/agresivitatea pacientului,
de istoricul de tentativă
suicidară (personal sau familial)
(8,13,1), iritabilitatea şi agitaţia
psihomotorie (12,11), simpotomele
psihotice la pacientii pediatrici
cu tentativa suicidară (15),
de debutul timpuriu al bolii bipolare
(4,13), de extinderea simtomelor
depresive cu creşterea severităţ
ii episoadelor afective (13).
Istoricul de comportament suicidar
a fost asociat cu istoricul de comportament
suicidar la rudele
|
