 Eprosidatul disodic (Fibrillex, Neurochem)
încetineşte progresiunea insuficienţei
renale, una din cea mai frecventă şi severă
complicaţie a amiloidozei tip AA, conform rezultatelor
unui studiu multicentric, internaţional,
prezentat în cadrul congreselor europene de
reumatologie EULAR 2006 şi Nefrologie ERA-EDTA.
Toţi pacienţii incluşi în studiu au beneficiat de
tratament antiinflamator pentru boala ce a determinat
amiloidoza secundară. Cea mai frecventă
cauză, la 66% dintre pacienţi a fost poliartrita
reumatoidă, la 12% spondilita anchilozantă, la
3% artrita cronică juvenilă. Scopul primar urmărit
a fost un compozit format din funcţia renală şi
deces. Fibrillex a determinat reducerea progresiunii
declinului renal şi a riscului de deces. Efectul a
fost independent de nivelul bazal al clearanceului
la creatinină, proteinuriei, bolii cauzale, utiliză
rii de medicamente active pe sistemul RAA sau
concentraţiei serum-amiloidului A. Tratamentul
s-a asociat unei reduceri cu 30,1% a declinului
anual al funcţiei renale. Pacienţii trataţi au avut de
asemenea o durată mai lungă până la primul
eveniment de agravare a bolii, un timp mai mare
de dublare a nivelului creatininei şi a progresiuni
către stadiul uremic sau dializă.
În cazul copiilor cu meduloblastom cu risc
înalt (boală reziduală >1,5 cm2 sau metastaze),
o atitudine agresivă ar putea creşte
supravieţuirea la 5 ani la aproximativ 70%, de la
55% în prezent. Adaptând dozele de radioterapie
craniospinală profilului tumoral şi administrând o
schemă mai scurtă dar intensivă de chimioterapie,
medicii de la St. Jude's Children's Research Hospital
au îmbunătăţit semnificativ supravieţuirea la 5
ani. Inclusiv copii cu meduloblastom cu risc standard
au avut o supravieţuire ameliorată, de la 70%
la 80%. Tratamentul convenţional presupune
rezecţie chirurgicală urmată de radioterapie şi
chimioterapie 1 an. 134 de copii au primit radioterapie
adaptată gradului de risc: 23,4 Gray
pentru cei cu risc mediu, 36-39,6 Gray pentru cei
cu risc înalt. Ulterior toţi pacienţii au primit 4 cicluri
de ciclofosfamidă. În grupul cu risc mediu, supravieţ
uirea la 5 ani a fost de 85%, iar la cei cu risc
înalt 70%. Cercetătorii au atribuit rezultatele excelente
radioterapiei precoce în doze mari şi chimioterapiei
administrate în doze mari durată scurtă
(publicat online în The Lancet Oncology, 7
septembrie 2006).
Nivele circulante anormal de mari a două
proteine produse de placentă ar putea fi |
 |
responsabile pentru apariţia preeclampsiei. Nivelul endoglinei solubile circulante
şi al tirozin-kinazei 1 (sFlt1)
creşte marcat, începând cu 2-3
luni anterior apariţiei bolii clinic
manifeste. Endoglina, exprimată
în cantitate crescută la nivelul
membranei celulare endoteliale,
este supraexprimată în preeclampsie,
determinând eliberarea în
circulaţia maternă a endoglinei solubile
cu proprietăţi antiangiogenetice.
sFlt1 sechestrează factorul
de creştere proangiogenic placental
(PlGF) şi VEGF. Conform teoriei
cercetătorilor, când placenta nu
poate extrage suficient oxigen din
sângele matern, secretă aceşti doi
biomarkeri. sFlt1 leagă VEGF şi
PlGF, iar endoglina leagă TGF. Ca
răspuns tensiunea arterială creş-
te, pentru a forţa mai mult sânge
în circulaţia placentară. Tratamente
posibile s-ar putea adresa
în viitor reducerii nivelelor acestor
factori antiangiogenetici sau
administrării de molecule chelate
de aceştia din circulaţie. (N Engl J
Med 2006; 355: 1056-1057)
Copiii cu intoleranţă la lactoză
nu ar trebui să evite alimentele
lactate, ci din contră, să
consume atât atât cât tolerează.
Este de preferat ca aceşti copii să
prezinte din când în când simptome
intestinale decât să nu
primească suficient aport de calciu
din dietă, afirmă Melvin B
Heyman de la Universitatea San
Francisco. Potrivit autorilor, alimentaţ
ia cu aceste produse trebuie
împinsă până la limita toleranţ
ei. "Tratamentul intoleranţei la
lactoză prin eliminarea laptelui şi
a altor lactate nu mai este în general
necesară, ţinând cont de noile
opţiuni terapeutice, incluzând produsele
parţial digerate precum
iaurturile, brânzeturile, produsele
conţinând Lactobacillus acidophilus
şi laptele pretratat".
Autorii recomandă folosirea
laptelui fără lactoză sau cu
conţinut |
|
redus de lactoză, consumul
de produse lactate în cantităţ mai mici spaţiate pe perioada
întregii zile, consumul acestora
în asociere cu alte alimente, iaurtul,
de obicei mai bine tolerat
datorită digestiei parţiale a lactozei
la glucoză sub acţiunea bacteriilor,
brânza învechită de tip
cedar şi elveţiană, care au un
conţinut redus de lactoză, administrarea
de capsule orale cu lactază
sau produse lactate cu adaus
de lactază (Pediatrics, septembrie
2006).
Transferul de embrioni în
ziua 2, mai degrabă decât în
ziua 3, îmbunătăţeste prognosticul
în cazul femeilor sub 40 de
ani care au un număr redus de
embrioni de transferat.
Întârzierea transferului cu 1 zi (cu
scopul de a îmbunătăţi selecţia
embronilor) este actualmente bine
stabilită. Specialişti de la
Universitatea San Francisco au
vrut să determine dacă cultura
embrionilor cu 1 zi mai puţin
aduce vreun beneficiu subgrupului
de paciente cu IVF ce nu au un
număr suficient de embrioni ce
pot fi selectaţi (şi la care toţi
embrionii sunt în general transferaţ
i, indiferent de calitatea acestora).
Decizia de a transfera toţi
embrionii s-a bazat pe prognosticul
pacientelor (considerând vârsta,
FSH, numărul de tentative
eşuate) şi numărul de embrioni
disponibili. Pentru pacientele sub
40 de ani, transferul în ziua 2 s-a
asociat cu o şansă de 2,28 ori mai
mare de a determina o sarcină în
evoluţie (activitate cradiacă în
primul trimestru sau naştere),
comparativ cu transferul în ziua 3.
Riscul de avort spontan a fost de
aproximativ 2 ori ori mai mic în
cazul transferului în ziua 2. În
cazul femeilor peste 40 de ani,
ziua embriotransferului nu a avut
nici o influenţă asupra prognosticului.
(Fertility and Sterility
2006; 86: 44-50)
Andreea Andronesi |
