|
|
 |
 |
EDITORIAL |
Cogito ergo sum
Cercetarea în domeniul medical reprezintă unul dintre cele mai
active domenii, cu rezultate măsurabile mai ales pe termen
lung, măsura directă a eficienţei cercetării fiind dată de
metodele noi de diagnostic şi terapiile ce pătrund în practica
medicală, iar cea indirectă poate fi apreciată prin rezultatele
preliminare şi finale publicate în reviste de specialitate cu factor
de impact crescut. Recent, am asistat la Paris la o conferinţă
de analiză a cercetării din cardiologie pe 2006, în care
mai-marii acestui domeniu din Franţa prezentau cu multă māndrie
cele 18 articole publicate în 2006 în reviste internaţionale
de profil cotate ISI. Mi se pare normal că astfel de analize nu
au loc în Romania pentru că, pe drept cuvānt, nu ar avea subiecte
de dezbatere, dar mi se pare aberantă percepţia celor
care ocupă funcţii înalte şi care ar trebui să implementeze
structuri de cercetare, să lanseze proiecte şi să gestioneze managementul
lor. Astfel, asistentul de cercetare, de altfel o poziţie-cheie în ţările UE în care cercetarea este regina medicinei,
a devenit portiţa de a rămāne în spital, poziţie scutită de cercetare
şi deturnată de la scopul ei şi, ca urmare, fără de rezultate.
Mai mult de atāt, criteriile Ministerului Educaţiei şi Cercetă
rii de avansare în poziţia de conferenţiar şi profesor au fost
pervertite şi minimalizate în virtutea autonomiei universitare,
astfel încāt să nu reprezinte o problemă pentru cei care trebuie
să avanseze şi care nu au timp de astfel de fleacuri. Cu mare
probabilitate, o persoană care nu face unele lucruri necesare
unei anumite etape nu le va face atunci cānd acestea nu îi sunt
cerute şi, la rāndul ei, nu le va impune celor ce vin din urmă.
Nu toată lumea este înzestrată cu harul cercetării care înseamnă
de fapt cugetare aprofundată împletită cu imaginaţie şi
creaţie caracteristică persoanelor ce se încăpăţānează să
experimenteze. Nu trebuie uitat că un pacient îngrijit şi vindecat
poate constitui un adevărat izvor de cercetare.
Există şi circumstanţe atenuante dintre care cea mai greu de
înţeles rămāne birocraţia extremă centrată pe un sistem juridico-
financiar instituţional neadaptat la noile legi ale cercetării
menite a facilita activitatea în acest domeniu.
Căci unde cercetare nu e, nimic nu e.
Cu acelaşi entuziasm,
Silviu Stanciu,
Redactor-şef
|
|
