Stetoscop Vineri, 3 septembrie 2010  

Cititi cel mai recent numar al revisteiAici gasiti numerele anterioareAbonamenteCe si unde se intampla in viata medicilorDocumentare medicalaForumRevista in format pdfDespre aceasta revista
Stetoscop



Nr. 9, februarie 2007

EVENIMENTE NAŢIONALE
Agenda februarie-aprilie 2007

EVENIMENTE IN EXTENSO
Ecografia musculoscheletală

CURSURI
Cursuri postuniversitare - martie 2007

MEDLEX
Medicii şi asigurările de malpraxis

CLASIFICĂRI
Melanomul cutanat: să vorbim aceeaşi limbă

ULTIMA ORĂ

CERCETAREA MEDICALĂ
Departamentul de cercetare în neuroştiinţe al Spitalului Clinic de Urgenţă "Bagdasar-Arseni"

BIOETICA
Genetică, clonare, transplant

LABORATOR CLINIC
Manifestări clinice şi biologice în granulomatoza Wegener

STUDII NOI
Studiul GLOBE

MEDICINA ÎN IMAGINI
Diverticuloză sigmoidiană complicată

CARIERE
Examenul MIR - o opţiune?

TEHNICI NOI
Cuff-ul venos

MEDICINA BAZATĂ PE DOVEZI
Testele diagnostice (II)

ENTITĂŢI CLINICE NOI
Cardiomiopatia takotsubo sau sindromul de "balonizare" apicală

CĂRŢI ŞI REVISTE

DR JIVAGO
EDITORIAL

Cogito ergo sum

Cercetarea în domeniul medical reprezintă unul dintre cele mai active domenii, cu rezultate măsurabile mai ales pe termen lung, măsura directă a eficienţei cercetării fiind dată de metodele noi de diagnostic şi terapiile ce pătrund în practica medicală, iar cea indirectă poate fi apreciată prin rezultatele preliminare şi finale publicate în reviste de specialitate cu factor de impact crescut. Recent, am asistat la Paris la o conferinţă de analiză a cercetării din cardiologie pe 2006, în care mai-marii acestui domeniu din Franţa prezentau cu multă māndrie cele 18 articole publicate în 2006 în reviste internaţionale de profil cotate ISI. Mi se pare normal că astfel de analize nu au loc în Romania pentru că, pe drept cuvānt, nu ar avea subiecte de dezbatere, dar mi se pare aberantă percepţia celor care ocupă funcţii înalte şi care ar trebui să implementeze structuri de cercetare, să lanseze proiecte şi să gestioneze managementul lor. Astfel, asistentul de cercetare, de altfel o poziţie-cheie în ţările UE în care cercetarea este regina medicinei, a devenit portiţa de a rămāne în spital, poziţie scutită de cercetare şi deturnată de la scopul ei şi, ca urmare, fără de rezultate. Mai mult de atāt, criteriile Ministerului Educaţiei şi Cercetă rii de avansare în poziţia de conferenţiar şi profesor au fost pervertite şi minimalizate în virtutea autonomiei universitare, astfel încāt să nu reprezinte o problemă pentru cei care trebuie să avanseze şi care nu au timp de astfel de fleacuri. Cu mare probabilitate, o persoană care nu face unele lucruri necesare unei anumite etape nu le va face atunci cānd acestea nu îi sunt cerute şi, la rāndul ei, nu le va impune celor ce vin din urmă. Nu toată lumea este înzestrată cu harul cercetării care înseamnă de fapt cugetare aprofundată împletită cu imaginaţie şi creaţie caracteristică persoanelor ce se încăpăţānează să experimenteze. Nu trebuie uitat că un pacient îngrijit şi vindecat poate constitui un adevărat izvor de cercetare.
Există şi circumstanţe atenuante dintre care cea mai greu de înţeles rămāne birocraţia extremă centrată pe un sistem juridico- financiar instituţional neadaptat la noile legi ale cercetării menite a facilita activitatea în acest domeniu. Căci unde cercetare nu e, nimic nu e.

Cu acelaşi entuziasm,


Silviu Stanciu,
Redactor-şef