În Tabelul 1 sunt reprezentate cele patru posibilităţ
i privind rezultatul unui test diagnostic: când
pacientul este bolnav, iar testul este pozitiv, rezultatul
este real pozitiv; când pacientul este bolnav,
iar testul este negativ, rezultatul este fals negativ;
când pacientul nu are boala, dar testul este pozitiv,
rezultatul este fals pozitiv; iar când pacientul nu
are boala, iar testul este negativ, rezultatul este
real negativ. Este o chestiune de bun simţ să ne
dăm seama că puterea de discriminare a testului
este cu atât mai mare, cu cât acesta dă mai multe
rezultate reale (negative sau pozitive) şi mai puţine
false (negative sau pozitive).
Sensibilitatea (Sn) este probabilitatea de a avea
testul pozitiv, atunci când eşti bolnav, sau
proporţia celor cu test pozitiv printre bolnavi
(bolanvii cu test pozitiv/toţi bolnavii). Sensibilitatea
unui test este puterea acestuia de a descoperi
boala; cu cât testul este mai sensibil, riscul este
mai mic să scape bolnavi nedescoperiţi (1-Sn=
proporţia FN, adică cu cât sensibilitatea este mai
mare, cu atât avem mai puţini fals negativi).
Un test foarte sensibil ne ajută mai ales atunci
când este negativ: proporţia de fals negativi fiind
foarte mică, putem exclude boala (SnNout ). Un
bun exemplu sunt d-dimerii: testul, foarte sensibil,
ne ajută atunci când este negativ, pentru excluderea
trombozei venoase. Testele sensibile sunt
folosite pentru screening, atunci când este important
să nu trecem pe lângă pacienţi care au boala
fără să-i descoperim. Cu cât testul este mai sensibil,
cu atât putem fi mai siguri că nu există boala
atunci când este negativ. Anticorpii antinucleari
(ANA), de exemplu, sunt prezenţi la 92-95% dintre
pacienţii cu lupus eritematos sistemic - aceasta
este sensibilitatea; ceea ce înseamnă că, dacă ANA
sunt negativi, nu mai sunt şanse decât de 2-5% ca
pacientul să aibă, totuşi, lupus, aşa că teoretic
putem exclude boala. Lactat dehidrogenaza este o
enzimă nespecifică, care poate creşte în o mulţime
de afecţiuni, aşadar pe pezenţa ei nu putem pune
un diagnostic; o dată am vrut să ştiu, însă, dacă
pot exclude o hemoliză pe baza normalităţii ei, şi
am găsit o sensibilitate de 93% pentru hemoliză ,
deci poate fi utilizată cu destulă siguranţă pentru
excluderea acestei afecţiuni.
Specificitatea (Sp) este probabilitatea de a avea
testul negativ, atunci când eşti sănătos, sau pro- |
 |
 |
|
porţia celor cu test negativ, printre
sănătoşi (sănătoşii cu test negativ
/ toţi sănătoşii). Un test specific
este foarte util pentru a pune diagnosticul
de boală, când acesta
este pozitiv (SpPin1), pentru că
specificitatea este invers proporţională
cu rata fals pozitivilor (1-Sp
= proporţia FP). Testul ideal este şi
sensibil, şi specific, şi atunci ne
este foarte util şi când este pozitiv
- pentru a pune diagnosticul de
boală, şi când este negativ - pentru
a exlude boala. Dacă testul
este foarte sensibil, nu însă şi specific,
atunci când este negativ pacientul
aproape sigur nu are boala,
dar când este pozitiv este posibil
să fie fals pozitiv. Când testul este foarte specific, nu însă şi sensibil,
dacă este pozitiv |
|
punem diagnosticul
de boală, dacă însă este negativ,
este posibil să fie fals negativ.
Bibliografie
1. Straus SE, Richardson WS, Glasziou
P, Haynes RB. Evidence-based Medicine.
How to practice and teach EBM.
3rd Edition, Chuchill-Livingstone,
London 2005.
2. Hahn BH. Systemic Lupus
Erythematosus. În Harrison's Principles
of Internal Medicine, 16th Edition,
McGraw-Hill, New York 2005, p.1961.
3. Van Lente F, Marchand A, Galen RS.
Diagnosis of hemolytic disease by electrophoresis
of erythrocyte lactate dehydrogenase
isoenzymes on cellulose acetate
or agarose. Clin Chem. 1981;
27:1453-5. |
|
 |
|
