Diabetul zaharat tip 2 este definit ca procesul
etiologic caracterizat prin asocierea a
două defecte celulare: rezistenţa la insulină
şi deficienţa funcţiei Ą-celulare. Cele două
defecte se pot asocia in proporţii diferite,
variind de la predominanţa rezistenţei la
insulină cu deficitul relativ de insulină,
pană la defect predominant insulinosecretor
cu sau fără insulinorezistenţă.
Criteriile de diagnostic (Tabel 1) şi clasificarea etiologică
(Tabel 2) a diabetului zaharat conform
ADA's Expert Committee se aplică şi la copii şi adolescenţi.
Pānă recent, DZ tip 1 mediat imun a fost considerat
singurul tip ce apare la copii şi doar 1-2% se considera
a fi determinat de alte forme rare. Rapoartele
recente indică, că 8-45% din copii cu DZ nou diagnosticat
nu au DZ tip 1. Creşterea prevalenţei DZ tip
2 la copii şi adolescenţi s-a observat īn SUA, Canada,
Japonia şi Austria. O posibilă explicaţie este
creşterea prevalenţei obezităţii şi sedentarismului
la această categorie de vārstă. Prevalenţa IGT (Impaired
Glucose Tolerance) la aceştia este de 25%.
American Diabetes Association şi American Academy
of Pediatrics recomandă screeningul pentru diabet
zaharat al copiilor peste 10 ani sau la īnceputul
pubertăţii (dacă aceasta se instalează mai devreme),
cu obezitate care au 2 dintre următorii factori
de risc: rude de gradul I/II cu DZ, aparţin unui
grup de risc etnic/rasial cu risc crescut, prezintă
semne de insulinorezistenţă sau boli asociate cu
insulinorezistenţa şi istoric maternal de diabet sau
diabet gestaţional (Tabel 3). |
 |
Glicemia ą jeun este testul preferat
de screening dar se poate folosi şi
testul oral de toleranţă la glucoză
(TTOG).
Factorii de mediu, precum creşterea
aportului caloric combinat cu
sedentarismul contribuie la obezitate
şi insulinorezistenţă; aceştia
joacă un rol important īn patogenia
diabetului zaharat tip 2.
Cum ar trebui să trătam
copii cu DZ 2?
Există puţine date disponibile despre
tratamentul diabetului zaharat tip 2 la copii. |
|
Ţintele terapeutice de
la adult sunt extrapolate şi la copii
şi adolescenţi. Obiectivele biochimice
includ glicemia ą jeun sub
130 mg/dl şi HbA1c sub 7%. Tratamentul
diabetului zaharat trebuie
privit īn perspectiva speranţei de
viaţă, care la o persoană de 65 de
ani este de 5 ani, iar la o persoană
de 20 de ani este de 50 de ani.
Tratamentul DZ tip 2 depinde de
prezentarea clinică iniţială. Dieta
este elementul terapeutic cel mai
constant al diabetului zaharat; este
indispensabilă tuturor formelor de
boală şi reprezintă la unii pacienţi |
