 Infecţiile urinare cu E coli
la femeile sănătoase nu
par a fi asociate apariţiei bolii
cronice de rinichi la acestea,
conform rezultatelor unui studiu
efectuat de un grup de cercetă-
tori olandezi de la Academic Medical
Center, Amsterdam. Aceş-
tia au examinat datele de la 490
de femei ce au luat parte la studii
populaţionale. Dintre acestea,
48 avuseseră bacteriurie cu
E coli iniţial. După o urmărire de
12 până la 14 ani, cercetătorii
nu au găsit nici o asociere între
bacteriuria iniţială şi declinul
funcţiei renale. Studierea a 49
de femei care au dezvoltat insuficienţă
renală terminală şi 206
cazuri-control de asemenea nu a
arătat nici o asociere, prevalenţa
bacteriuriei cu E coli fiind aceeaş
i, 14%, în ambele grupuri. Investigatorii
au notat că bacteriuria
asimptomatică este frecventă
la femei, E coli fiind cel mai
frecvent germene implicat. Conform
acestor rezultate, "screeningul
şi tratamentul bacteriuriei
cu E coli nu este necesar în cazul
femeilor sănătoase", au concluzionat
cercetătorii. (Arch
Intern Med 2007;167:253-
257)
Un studiu efectuat de cercetători de la clinica Mayo sugerează
că femeile ce dezvoltă
hipertensiune în timpul sarcinii
au un risc mai mare de a dezvolta
stroke, boală coronariană,
hipertensiune şi microalbuminurie
ulterior pe parcursul vieţii.
S-au analizat datele a 4782 de
femei ce au participat la Family
Blood Pressure Program (FBPP),
toate fiind considerate a avea un
risc crescut de hipertensiune pe
baza istoricului familial, cu cel pu-
ţin 2 membrii ai familiei cu hipertensiune
diagnosticată înainte de
60 de ani. Au fost ulterior subîmpă
rţite dependent dacă nu au
avut istoric de sarcină care să
dureze cel |
 |
puţin 6 luni (718), doar sarcini normotensive (3421) sau
cel puţin 1 sarcină hipertensivă
(643). Femeile care au avut hipertensiune
în timpul sarcinii au avut
un risc semnificativ mai mare de
stroke, evenimente coronariene şi
hipertensiune după vârsta de 40
de ani comparativ cu femeile care
au avut doar sarcini normotensive.
Au avut de asemenea un
raport urinar albumină-creatinină
mai mare şi un indice de masă
corporală mai mare, precum şi un
nivel mai mare al PCR şi homocisteinei,
comparativ cu femeile cu
sarcini normotensive. (Sesiunea
ştiinţifică AHA 2006; A 39-a
Întâlnire Anuală a Societăţii
Americane de Nefrologie)
FDA a aprobat aliskiren, primul
antihipertensiv nou
aprobat după mai bine de 10
ani. Medicamentul este primul
dintr-o clasă nouă de antihipertensive,
fiind un inhibitor oral de
renină şi a fost aprobat pentru tratamentul
hipertensiunii arteriale
ca monoterapie sau în combinaţie
cu alte antihipertensive.
Medicamentul va fi disponibil în 2
dozaje, de 150 şi 300 mg. Medicament
cu administrare unică zilnică,
aliskiren blochează acţiunea
reninei la începutul cascadei
renină- angiotensină. Analiza rezultatelor
obţinute cu acest
medicament la peste 8.000 de
pacienţi, prezentată la Congresul
Mondial de Cardiologie de la
Barcelona, a arătat că reduce eficient
tensiunea arterială independent
de vârstă sau sex, este
bine tolerat şi pare a avea un efect
adiţional celorlalte clase de antihipertensive,
cu excepţia sartanilor.
Se apreciază că medicamentul
va fi util în special pentru
pacienţii care nu pot lua ACEI
datorită tusiei sau angioedemului
sau pentru cei care necesită o
dublă blocare a sistemului renină-
angiotensină, precum diabeticii
cu albuminurie. (Medscape) |
|
Repararea" unui miocard lezat cu celule
stem universale, de la un donor neînrudit
sau chiar de la un animal se apropie de studiile
clinice, după succesul unui studiu desfă-
şurat la McGill University în Montreal. Ei au utilizat
celule stromale medulare, de la un donor
bărbat, pe care le-au marcat şi le-au injectat în
locuri multiple în jurul infarctului la şoareci.
Celulele stromale nu numai că au supravieţiut
dar s-au şi înmulţit şi s-au diferenţiat în miocardul
de şoarece. Unele dintre celule au început
chiar să exprime markeri de cardiomiocite, precum
troponina-1c şi connexina 43. Fracţia de
ejecţie a crescut de la 35,2% la 43,8%
(P<0,001), fracţia de scurtare a crescut de la
15,1% la 17,4% (P=0,04); aceşti parametrii
s-au agravat la animalele de control care au
primit injecţii fără celule stem. Această metodă
şi-ar putea găsi aplicaţia în special la pacienţii
mai vârstnici, la care este de preferat injectarea
de celule stem de la donatori tineri sănătoşi şi
nu transplantul autolog de celule stem.
(Sesiunea ştiinţifică AHA 2006)
Infuzia salină combinată cu N-acetilcisteina
reprezintă o strategie eficientă pentru
prevenirea nefropatiei induse de substanţ
a de contrast iodată (NSCI). Date preliminare
sugerau şi că bicarbonatul de sodiu şi vitamina
C ar putea fi eficiente în prevenirea NSCI.
326 de pacienţi cărora li s-au efectuat proceduri
coronariene sau periferice au fost randomizaţi
pentru administrarea profilactică a infuziei de
ser fiziologic şi N-acetilcisteină (NAC) (n=111),
bicarbonat de sodiu si NAC (n=108) şi ser fiziologic,
acid ascorbic şi NAC (n=107). Toţi
pacienţii aveau creatinina >2 mg/dl şi/sau RFG
estimată <40 ml/min/1,73 m2. Scopul primar
urmărit a fost creşterea cu >25% a concentraţiei
de creatinină la 48 de ore post-procedural
(NSCI). Scorul de risc pentru NSCI şi cantitatea
de substanţă injectată a fost similară în cele 3
grupuri. NSCI a apărut la 9,9% dintre pacienţii
din primul grup, 1,9% la pacienţii din al 2lea
grup şi 10,3% la pacienţii din grupul 3.
Strategia de expansiune volemică utilizând
bicarbonat de sodiu şi NAC pare astfel să fie
superioară combinaţiei dintre ser fiziologic şi
NAC + acid ascorbic pentru prevenirea NSCI la
pacienţii cu risc mediu-înalt (Renal Insufficiency
Following Contrast Media Administration
Trial REMEDIAL)
Andreea Andronesi |
