NESPECIBoala
Anderson Fabry este o boală genetică
de stocaj lizozomal X-linkată, heterogenă,
caracterizată prin deficitul de alfagalactozidază
A- o enzimă lizozomală
responsabilă de clivajul glicosfingolipidelor.
Consecinţa este acumularea progresivă
de ceramide (globotriaosylceramide- Gb3)
în diferite ţesuturi şi organe (miocard,
vase, rinichi, SNC, tegument, cornee).
Afecţiunea a fost descrisă pentru prima oară de
Fabry şi Anderson în 1898, dar mecanismul, mai
precis deficitul enzimatic existent în această
boală, a fost precizat mai târziu de către Brady
în 1967 şi Klint 1970 (1) În ultimii zece ani informaţ
iile privind producerea şi manifestarea
bolii au crescut considerabil:
• femeile, considerate ca fiind purtătătoare -
clinic asimptomatice, pot prezenta un spectru
larg de manifestări de la forme uşoare la forme
severe de boală (într-un procent semnificativ
mai redus comparativ cu bărbaţii)
• corelaţia genotip/fenotip este complexă,
aceeaşi mutaţie fiind responsabilă de forma clasică
sau atipică, chiar în cadrul aceleaşi familii;
sunt identificate mai mult de 400 genotipuri de
boală Fabry şi numărul lor este în creştere.
Cum se mai numeşte boala?
• Deficit de alfagalactozidază (1)
• Angiokeratomatoza difuză
• Deficit de ceramide-trihexozidazaă
• Lipoidoză distopică ereditară
Boala Fabry - boală rară
Boala rară este acea maladie a cărei incidenţă
este mai mare de 1/2.000.
Prevalenţa bolii Fabry: 1:40.000 (Meickle P.,
Hopwood JJ., Jama 1999; 281:249-54), 1:117.000
(Branton M, Schiffmann R., J.Am.Soc.Nephrol.
2002, 13:S139-43). Aceste valori sunt extrapolări |
 |
ale datelor comunicate de către
laboratoare de referinţă din lume
fără a fi luate în consideraţie heterozigoţ
ii asimptomatici.
Evoluţia bolii
Multitudinea de manifestări ale
bolii Fabry reflectă substratul ei
progresiv sistemic. Stocajul celular
de Gl-3 (globotrioasylceramide)
determină modificări structurale
şi/sau anomalii funcţionale,
incluzând ischemia la nivel microcirculator.
Transformările organice
vor conduce în timp la insuficienţa
de organ. Din perspectiva morbidităţ
ii, specialiştii în patologia lizozomală
de tazaurizare consideră
desfăşurarea "modelului" de boală
Fabry în două etape: a simptomelor
precoce, respectiv a complicaţ
iilor tardive.
În primele trei decade ale vieţii
apar frecvent:
• acroparestezia,
• dureri în extremităţi,
• intoleranţă la frig sau caldură,
• acuze gastrointestinale.
În forma clasică de boală Fabry,
acestea sunt simptomele precoce
care reflectă activitatea bolii
şi progresia în segmentul somatosenzitiv
şi autonom al sistemului
nervos.
Boala are un curs lung de desfă-
şurare la nivel infraclinic iar după
30 de ani se exprimă nespecific -
este etapa complicaţiilor tardive.
Calitatea vieţii, strâns corelată cu
indicele de morbiditate ca şi durata
vieţii sunt semnificativ reduse |
|
(mortalitate prematură). Nici în
această fază boala nu este uşor recunoscută,
pacientul purtând 5-6
diagnostice pe biletul de externare
- corespunzător numărului de organe
afectate, evaluate izolat (2)
Cele mai frecvente
semne ale bolii
"Criza Fabry"
Frecvent boala Fabry apare în
copilărie şi la adultul tânăr cu
dureri la nivelul extremităţilor,
însoţite de parestezii induse de
expunerea la frig sau cald, stres,
efort fizic ("crize Fabry"). Durata şi
periodicitatea episoadelor dureroase
este variabilă şi adesea
sunt eronat intrepretate ca fiind
"reumatice". Apariţia altor manifestă
ri se desfăşoară în timp până
în jurul vârstei de 35-40 de anistadiu
tardiv: modificarea secreţiei
sudorale care scade, pielea devenind
uscată (hipo/anhidroză).
Manifestări neurologice
Accidente vasculare ischemice
sau hemoragice la vârste tinere
(sub 35-40 de ani). Stroke recurent
mai ales la vârste tinere (sub
40, 35 ani); stroke nedefinit; hipoacuzie
- uneori pasageră; meningită
aseptică, sindrom inflamator
nespecific intens pozitiv;
diplopie; oftalmoplegie.
Pareză de nerv motor, tulburări
senzoriale, durere neuropatică,
sugestie de polinevrită (etichetată
ca fiind toxică, metabolică)
+/- SD. INFLAMATOR NESPECI- |
