Stetoscop Sâmbătă, 31 iulie 2010  

Cititi cel mai recent numar al revisteiAici gasiti numerele anterioareAbonamenteCe si unde se intampla in viata medicilorDocumentare medicalaForumRevista in format pdfDespre aceasta revista
Stetoscop


Nr. 62 » METABOLICA



Diabetul zaharat şi sarcina
Emilia Rusu
Institutul de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice "N.C. Paulescu", Bucureşti




Diabetul zaharat complică până la 10% din totalul sarcinilor, în tara noastră cifra aflându- se sub 5% din sarcini (1). Diabetul gestaţional (DG) este definit ca "orice grad de intoleranţă la glucide, cu debut sau primă recunoaştere în timpul sarcinii", incluzând deci atât diabetul cu debut în timpul sarcinii, cât şi pe cel preexistent sarcinii dar nediagnosticat anterior, indiferent dacă persistă sau nu după naştere, sau dacă pentru echilibrare este suficientă dieta ori necesită insulinoterapie (1, 2).

Riscul pentru DG trebuie apreciat de la prima vizită prenatală. La femeile considerate cu risc crescut pentru DG (Figura 1) trebuie efectuată testarea glicemică cât mai curând posibil (3) Descoperirea unei glicemii ŕ jeun mai mare de 126 mg/dl sau a unei glicemii plasmatice peste 200 mg/dl în orice moment al zilei, reconfirmate de o determinare ulterioară, pune diagnosticul de DG.
Femeile cu risc crescut care nu au avut DG la screeningul iniţial şi cele cu risc mediu ar trebui retastate între săptămâile 24-28 de sarcină. Femeile cu risc scăzut pentru DG (Figura 1) nu necesită screening; în Tratat-ul de Diabet Paulescu, Prof. Constantin Ionescu-Tîrgovişte consideră că "testarea tuturor gravidelor trebuie să fie obligatorie".

Diagnosticul DG se poate pune pe două căi (4):
Diagnostic într-o treaptă (recomandat doar la gravidele cu risc crescut):
- se face direct TTGO cu 100 g glucoză
Diagnostic în două trepte:
- screening iniţial cu 50 g glucoză şi determinarea glicemiei la 1 oră; la cele cu screening pozitiv (glicemie peste 140 mg/dl) se face confirmarea diagnosticului prin TTGO cu 100 g glucoză.
OMS recomandă utilizarea testului oral cu 75 g glucoză, utilizând aceleaşi criterii ca în populaţ ia generală (5). Criteriile OMS identifică un număr mai mare de cazuri iar potenţialul preventiv este mai mare.
Criteriile de diagnostic pentru TTGO cu 75 g sau cu 100g glucoză, diferă în funcţie de organismul internaţional care face recomandarea şi sunt prezente în Tabelul 1.


   

Pagina următoare »