Răutatea calculată este cea mai
ascuţită dintre toate răutăţile.
Balzac
Săptămana trecută încercam să înfiripăm pe forumul nostru un dialog
despre recenta şi trenanta Lege 89/2007 de la care personalul medical
aştepta recunoaşterea unor drepturi demult uitate pentru această categorie
condamnată pe termen lung la o muncă de Sisif în folosul unei
comunităţi nerecunăscătoare şi din ce în ce mai reactivă : asistenţă medicală,
medicamente şi proteze gratuite inclusiv pentru familiile acestora.
Ca orice act normativ emis în ultimii 20 ani, legea are cāteva cusururi
uşor de acceptat, dar şi o omitere grosolană, peste care nu se poate
trece: medicii nu sunt menţionaţi ca şi categorie cu acces la astfel de gratuităţ
i, fiind citaţi doar asistenţii şi moaşele.
Eroare, ignoranţă, neglijenţă.
Mai degrabă răutate premeditată generată de percepţia funcţionarului şi
a politicianului faţă de medici, pentru că medicul rămāne în mintea lor
şpăgarul care nu mişcă un deget fără bani, omul ce se îmbogăţeşte din
suferinţa altora, hoţul respectat prin minunile pe care le face.
Cred că această percepţie eronată le modelează conştiinţa în acceptarea
unui astfel de comportament: ignoranţa faţă de medici şi faţă de sistemul
medical reflectată în subfinanţarea sincopală cu repercursiuni morbide la
nivel populaţional, ignoranţă faţă de drepturile noastre, cerinţe exagerate
care parazitează actul medical reprezentate în principal de scribologia
excesivă. Practic medicul poate fi privit în contextul actual ca un călău
legal al unei societăţi bolnave.
Am reacţionat într-un vreun fel? Nicidecum. Nici măcar nu ne-am exprimat
părerile pe forum. La rāndul nostru, ignoranţa ne-a cotropit, ne-a modificat
fenotipul şi cel mai trist este că acesta are şanse mari să se
regăsească în genotipul generaţiilor viitoare care nu ar trebui să poarte
acest păcat.
Dincolo de vorbe rămān percepţiile şi atitudinile pe care nu le avem,
lucrurile pe care nu le facem, suferinţa pe care o eludăm, viaţa cu toate
neajunsurile ei pe care atāt de uşor o acceptăm, graţie spiritului nostru
setat să înţelegem şi să ajutăm.
Cu acelaşi entuziasm,
editor-şef
Silviu Stanciu |
