 Un nou agent chimioterapic japonez ar
putea reprezenta o alternativă mai puţin
toxică şi mai ieftină la terapia adjuvantă uzual
utilizată în tratamentul cancerului gastric.
Produsul, denumit S-1 a determinat ameliorarea
supravieţuirii într-un larg studiu de fază 3.
Produsul se admnistrează sub formă orală şi
conţine o combinaţie de 3 agenţi: tegafur (prodrog
de 5-fluorouracil), gimeracil (5-chloro-2,4
hydropyridină, care inhibă activitatea dihidropirimidin-
dehidrogenazei) şi oteracil (oxonat de
potasiu, ce corectează efectele adverse gastrointestinale).
Produsul este deja utilizat în Japonia
în tratamentul a diverse cancere, inclusiv gastric,
colorectal, cap şi gāt, pulmonar non-small, pancreatic
şi în cel de sān metastazat. Studiul a fost
întrerupt prematur datorită rezultatelor preliminare
care au arătat un beneficu de supravieţiuire
pentru pacienţii care au primt medicaţia activă
comparativ cu placebo, fiind considerată neetică
continuarea sa. Studiul a inclus 1059 de
pacienţi cu cancer gastric stadiul 2 şi 3 la care
s-a efectuat chirurgie radicală şi care au fost randomizaţ
i pentru a primi S-1 sau placebo după 45
de zile după chirurgie. Produsul s-a adminstrat
oral 80-120 mg/zi 4 săptămāni, apoi pauză 2
săptămāni, apoi s-a continuat pānă la 1 an. În
grupul cu S-1 80% din pacienţi supravieţuiau
după 3 ani, comparativ cu 70,1% în grupul
placebo. Medicamentul a redus cu 38% riscul de
recădere a bolii (2007 Gastrointestinal Cancers
Symposium: abstract 8. ianuarie 19, 2007).
Adăugarea la tratamentul cu metformin al
pacienţilor cu diabet zaharat tip 2 dezechilibrat
a colesevelam hidroclorid (hipocolesterolemiant
prin sechestrarea acizilor biliari)
determină reducerea nivelului HbA1c. Întrun
studiu multicentric dublu-orb, au fost randomizaţ
i 159 pacienţi pentru colesevelam şi 157
pentru placebo. Pacienţii aveau diabet zaharat
tip 2 insuficient controlat de metformin singur
sau în combinaţie cu alţe antidiabetice orale.
Pacienţii primiseră o doză stabilă de metformin
timp de cel puţin 90 de zile. Pacienţii au primit
26 de săptămāni colesevelam 3,8 g/zi sau placebo.
Reducerea nivelului HbA1c în grupul cu colesevelam
a fost de 0,54%. Cea mai frecventă
reacţie adversă raportată a fost constipaţia
(6,9%) şi dispepsia (3,1%) (Addition of Colesevelam
HCL to Patients with Type 2 Diabetes
Mellitus Inadequately |
 |
Controlled on a Metformin-
Based Therapy Improves Glycemic
Control, American Association of Clinical Endocrinologists 16th Annual
Meeting and Clinical Congress,
2007).
Insuficienţa renală cronică
reprezintă o complicaţie
relativ frecvent apărută după
transplantul hepatic, mai mult
de un sfert dintre aceşti pacienţi
îndeplinind criteriile de diagnostic
ale unei boli cronice de rinichi
după 5 ani, conform unui studiu
recent prezentat în cadrul
Congresului european de hepatologie.
Analiza a 135 de pacienţi
care au primit 148 de transplante
de ficat, din care 106 supravieţ
uiau după 5 ani post-transplant
a arătat că prevalenţa bolii
cronice de rinichi a crescut progresiv
în primele 6 luni posttransplant
după care a rămas
nemodificată. După 5 ani posttransplant
28% dintre pacienţi
aveau boală cronică de rinichi.
Rata cumulativă de insuficenţă
renală ce a necesitat hemodializă
a fost de 1,5% la 5 ani. Rata
medie de filtrare glomerulară a
fost la 5 ani de 31 ml/min/1,73
m2 suprafaţă corporală, mai mică
decāt nivelul pretransplant. 46%
dintre pacienţi au prezentat deteriorarea
funcţiei renale, care a
fost mai rapidă decāt cea aşteptată
pentru vārsta respectivă, cu
o rată medie de declin anual de
4,5 ml/min/1,73 m2 suprafaţă
corporală (Chronic Renal Failure
Post Liver Transplant: Prevalence
and Rate of Decline.
Abstract 164, EASL 2007).
Studiile preliminare ale
unui larg studiu placebocontrolat
pentru pacienţi cu
tumori stromale gastrointestinale
primitive (GIST) a arătat că
pacienţi care au primit tratament
cu imatinib mesylat
(Gleevec) după îndepărtarea
chirurgicală completă a |
|
tumorii
au avut o rată de recurenţă semnificativ mai mică. Comitetul
de supraveghere a studiului
a recomandat ca rezultatele preliminare
să fie făcute publice
deoarece studiul şi-a atins scopul
primar urmărit de creştere a
perioadei fără recurenţă. 97%
dintre pacienţii care au primit
Gleevec timp de 1 an după intervenţ
ia chirurgicală nu au prezentat
recurenţa cancerului comparativ
cu 83% dintre cei cu placebo.
Tratamentul a fost bine tolerat.
Gleevec aparţine unei clase de
medicamente ce blochează semnalizarea
celulară prevenind astfel
creşterea tumorală (Medscape).
Cerecetări recente sugerează
că hormonul de stres
epinefrină determină modifică
ri la nivelul celulelor canceroase
de sān şi prostată care
le face mai rezistente la procesul
de moarte celulară. Aceste
rezultate sugerează că stersul
emoţional ar putea contribui la
dezvoltarea cancerului şi ar putea
reduce eficienţa tratamentului
antitumoral. Nivelele de epinefrină
cresc marcat în situaţii de
stres şi pot rămāne persistent
crescute în cazul stresului prelungit
sau al depresiei. O proteină
numită BADS- care determină
moartea celulară- devine
inactivă în cazul în care celulele
canceroase sunt expuse in vitro
la epinefrină. Studii precedente
arătaseră că barbaţii care primeau
tratament antihipertensiv
cu beta-blocante timp de cel
puţin 4 ani aveau un risc cu 18%
mai mic de a dezvolta cancer de
prostată (Wake Forest University
Baptist Medical Center,
Journal of Biological Chemistry).
Andreea Andronesi |
