Stetoscop Joi, 11 martie 2010  

Cititi cel mai recent numar al revisteiAici gasiti numerele anterioareAbonamenteCe si unde se intampla in viata medicilorDocumentare medicalaForumRevista in format pdfDespre aceasta revista
Stetoscop




  • MEDICALEXPO Bacau
  • Cum ne apărăm de malpraxisul medical?
  • Academia Europeana HIV/SIDA si de Boli Infectioase


  • Nr. 66, septembrie 2007

    EVENIMENTE
    Agenda septembrie-noiembrie 2007

    INTERVIU
    Acad. Prof. Dr. Victor A. Voicu

    IMPACT
    Boala vasculară în poliartrita reumatoidă

    MEDICINA ÎN IMAGINI
    Ventricolul drept bicameral

    GHIDURI NOI
    Hipertensiunea arterială: ce aduce nou ghidul european din 2007?

    MEDICINA BAZATĂ PE DOVEZI
    Introducere în statistică

    METABOLICA
    Tratamentul diabetului zaharat tip 1 la copil şi adolescent

    IMAGISTICA MEDICALĂ
    Imagistica prin rezonanţă magnetică

    ALERGOLOGIE CLINICĂ
    Teste cutanate alergologice - practică şi semnificaţii

    CĂRŢI & REVISTE

    EDITORIAL



    Blog
    O altă bombă aruncată de ministrul nostru, dar de data aceasta una care încă n-a explodat: evaluarea medicilor pe criterii de performanţă. Cum credeţi că s-ar putea traduce, de exemplu în practica spitalicească, această metodă avangardistă şi plină de mister? Haideţi să conturăm împreună un scenariu simplu, cât mai aproape de realitatea românească. Să presupunem că principalii indicatori ai performanţei medicale ar fi numărul de pacienţi trataţi lunar de fiecare medic, media de spitalizare cu banii cheltuiţi conform decontului şi eficienţa serviciilor acordate (staţionar, ameliorat, vindecat, agravat, decedat etc.). Ce credeţi că ar putea face un medic român în disperarea de a fi etichetat performant şi de a primi un salariu pe măsura performanţelor sale ?
    Bineînţeles ce ar face orice medic din UE - ar încerca să îmbunătăţească aceşti parametrii, dar într-un stil ceva mai mioritic: ar interna cam tot ce intră pe poarta spitalului poate şi din afara lui cu o selecţie riguroasă a pacienţilor cu patologie minoră, i-ar ţine internaţi vreo 3-4 zile, iar succesul terapeutic ar fi aproape garantat cu un pic de noroc (să nu-i moară neaşteptat pacientul) căci starea lui la externare se face şi din condei.
    Astfel, Casa de Asigurări îşi va cheltui extrem de eficient banii, cu ajutorul unor medici performanţi care vor aduce şi venituri excedentare spitalelor, iar pacienţ ii care ar avea cu adevărat nevoie de spitalizare pentru patologia lor complexă ar fi practic ignoraţi. Evitarea lor constituie deja marca succesului în medicina romanească. Trebuie să remarc că în tot acest model prezentat problema costisitoare ce consumă mai mult timp ar fi fabricarea hârtiilor adiacente. N-aş vrea să folosesc cuvinte devenite brand ale momentului precum "trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul", dar nu pot să nu mă gândesc la vorbele de odinioară pline de duh ale lui Cioran care spunea că "medicina modernă a transformat muritorul în muribund" şi să-mi rezerv îndoiala lor.
    Noi, românii, rămânem muritori autentici, graţie calităţii serviciilor medicale pe care noi, medicii, suntem siliţi să le prestăm, în condiţii mizere pe care cu prea multă uşurinţă le acceptăm.

    Postblog
    Ştirea nu a stârnit vreo reacţie oficială din partea mai-marilor breslei noastre. Analizată cu luciditatea unui medic simplu nu poţi să nu simţi amarul de a fi judecat cu altă balanţă faţă de alte categorii profesionale care nu dau socoteală nimănui, deşi există posibilitatea cuantificării mult mai facile a performanţei lor şi beneficiază de privilegii nenumărate. Iar, dacă ţinem cont de sumele mici de salarizare ale medicilor, ridicolul situaţiei ar putea fi generat şi de diferenţele financiare reduse care ar exista între performanţi şi neperformanţi, în cele din urmă între viaţă şi moarte.
    Astfel, am putea avea revelaţia financiară a unei vieţi de om în România.


    Cu acelaşi entuziasm,
    editor-şef
    Silviu Stanciu