|
|
|
EDITORIAL |
Blog
O altă bombă aruncată de ministrul nostru, dar de data aceasta una care
încă n-a explodat: evaluarea medicilor pe criterii de performanţă. Cum
credeţi că s-ar putea traduce, de exemplu în practica spitalicească, această
metodă avangardistă şi plină de mister?
Haideţi să conturăm împreună un scenariu simplu, cât mai aproape de realitatea
românească. Să presupunem că principalii indicatori ai performanţei
medicale ar fi numărul de pacienţi trataţi lunar de fiecare medic, media de
spitalizare cu banii cheltuiţi conform decontului şi eficienţa serviciilor acordate
(staţionar, ameliorat, vindecat, agravat, decedat etc.).
Ce credeţi că ar putea face un medic român în disperarea de a fi etichetat
performant şi de a primi un salariu pe măsura performanţelor sale ?
Bineînţeles ce ar face orice medic din UE - ar încerca să îmbunătăţească
aceşti parametrii, dar într-un stil ceva mai mioritic: ar interna cam tot ce
intră pe poarta spitalului poate şi din afara lui cu o selecţie riguroasă a
pacienţilor cu patologie minoră, i-ar ţine internaţi vreo 3-4 zile, iar succesul
terapeutic ar fi aproape garantat cu un pic de noroc (să nu-i moară neaşteptat
pacientul) căci starea lui la externare se face şi din condei.
Astfel, Casa de Asigurări îşi va cheltui extrem de eficient banii, cu ajutorul unor
medici performanţi care vor aduce şi venituri excedentare spitalelor, iar pacienţ
ii care ar avea cu adevărat nevoie de spitalizare pentru patologia lor complexă
ar fi practic ignoraţi. Evitarea lor constituie deja marca succesului în medicina
romanească. Trebuie să remarc că în tot acest model prezentat problema
costisitoare ce consumă mai mult timp ar fi fabricarea hârtiilor adiacente.
N-aş vrea să folosesc cuvinte devenite brand ale momentului precum "trăim
în România şi asta ne ocupă tot timpul", dar nu pot să nu mă gândesc la vorbele
de odinioară pline de duh ale lui Cioran care spunea că "medicina modernă
a transformat muritorul în muribund" şi să-mi rezerv îndoiala lor.
Noi, românii, rămânem muritori autentici, graţie calităţii serviciilor medicale
pe care noi, medicii, suntem siliţi să le prestăm, în condiţii mizere pe care
cu prea multă uşurinţă le acceptăm.
Postblog
Ştirea nu a stârnit vreo reacţie oficială din partea mai-marilor breslei noastre.
Analizată cu luciditatea unui medic simplu nu poţi să nu simţi amarul de
a fi judecat cu altă balanţă faţă de alte categorii profesionale care nu dau
socoteală nimănui, deşi există posibilitatea cuantificării mult mai facile a
performanţei lor şi beneficiază de privilegii nenumărate. Iar, dacă ţinem
cont de sumele mici de salarizare ale medicilor, ridicolul situaţiei ar putea fi
generat şi de diferenţele financiare reduse care ar exista între performanţi şi
neperformanţi, în cele din urmă între viaţă şi moarte.
Astfel, am putea avea revelaţia financiară a unei vieţi de om în România.
Cu acelaşi entuziasm,
editor-şef
Silviu Stanciu
|
|
