Bolile alergice reprezintă o patologie din ce în ce
mai frecvent întâlnită în practica medicală
curentă, 1 din 3 indivizi din populaţia generală
fiind atopici. O parte din vina acestui traseu
ascendent o poartă ceea ce a fost numit în 1989
de către Strachan "teoria igienei". În linii mari
aceasta afirmă că un mediu de viaţă mai curat
printr-o expunere mai redusă la agenţii infecţioşi
parazitari sau bacterieni (în mod direct sau ca
urmare a schemelor extinse de vaccinare sau a
tratamentelor antibiotice) creşte riscul de hipersensibilizare
de tip imediat şi, implicit, riscul de
boli alergice. Fără a pleda pentru revenirea la un
nivel de igienă precar, această teorie vine să
explice o serie de date observaţionale referitoare
la impactul stilului de viaţă occidental, caracterizat,
printre altele, de o reducere precoce în viaţă
a agresiunii infecţioase, asupra prevalenţei bolilor
alergice. Astfel, după 1989, comparându-se
din punct de vedere al prevalenţei rinitei alergice
două populaţii identice genetic dar expuse unui
mediu extern de viaţă diferit s-a observat că în
München aceasta este mai mare decât în Leipzig
(16,6% vs 19,7%) ilustrând diferenţele dintre
Germania Federală şi Germania de Est. De asemenea,
tot în sprijinul teoriei igienei, vin şi observaţ
iile referitoare la prevalenţa mai redusă a
bolilor alergice la cei care s-au născut şi au crescut
la fermă. Interesantă este aici informaţia că
la aceste persoane este scăzută frecvenţa astmului
bronşic alergic dar şi a celui nealergic. Poluarea
de trafic auto, mai accentuată în ţările dezvoltate,
creşte suplimentar riscul bolilor alergice.
Cea mai frecventă cauză a atopiei este atopia
părinţilor. Astfel 90% din copii atopici au cel
puţin un părinte atopic. 66% din copii sunt atopici
dacă un părinte este atopic. 75% din copii
sunt atopici dacă ambii părinţi sunt atopici.
În acest context, înainte de a face câteva referiri
la mijloacele diagnostice ale unei boli alergice,
este necesară precizarea, pe scurt, a unor
noţiuni necesare înţelegerii semnificaţiei acestor |
 |
teste alergologice.
Atopia este definită pentru prima
oară la începutul secolului 20 de
către Coca şi Cooke şi se referă la
o predispoziţie poligenetic determinată
pentru un răspuns al organismului
prin imunoglobuline
de tip IgE alergen specifice la contactul
cu anumite substanţe din
mediu (alergene), cu sau fără expresia
clinică a unei boli alergice.
Alergia este definită, conform
ultimei nomenclaturi a Academiei
Europene de Alergologie şi
Imunologie Clinică, ca o stare de
hipersensibilitate mediată prin
mecanisme imune şi care se caraterizează
prin simptome şi semne
reproductibile obiectiv, iniţiate
de un stimul în doze mici care nu
produce nici un efect la indivizii
normali. Astfel, alergia cuprinde
obligatoriu boli cu un mecanism
imun IgE (rinita alergică, astmul
bronşic, conjunctivita alergică,
anafilaxia, unele alergii alimentare
precum alergia la arahide - |
|
cea mai frecventă alergie alimentară
a adultului în occident-, dermatita
atopică, conjunctivita alergică
etc.) sau nonIgE (dermatita
de contact alergică, alveolita alergică
extrinsecă, gastroenterita
eozinofilică, eritemul fix medicamentos
etc.). Alergia apare la un
grup restrâns de indivizi; presupune
un prim contact sensibilizant
care să amorseze un mecanism
imun specific (în timpul
căruia nu apar simptome); simptomele
bolii alergice apar numai
la următoarele contacte chiar şi la
doze mici de alergen. Alergia
apare la atopici dar poate apărea
şi la nonatopici. Diferenţa rezidă
în gradul de expunere la un alergen
pentru a apărea sensibilizarea,
acesta fiind mai mare la
nonatopici aşa cum a arătat un
studiu celebru - German MAS.
Dintre cele mai importante mijloace
de diagnostic alergologic
care vin în sprijinul anamnezei
alergologice sunt testele cutanate
alergologice de tip prick (prin
înţepare).
Indicaţii:
• în demersul diagnostic al unei
boli la care se suspicionează un
mecanism IgE mediat;
• pentru stabilirea existenţei mono
sau polisensibilizării şi a gradului
de sensibilizare la alergenii
implicaţi;
• pentru stabilirea alergenului la
care se va efectua tratamentul de
desensibilizare;
• pentru stabilirea momentului în
care a dispărut sensibilizarea pe |
