Imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM) este
o tehnică neinvazivă ce permite scanarea corpului
uman prin introducerea sa în interiorul unui
magnet.
Tehnica IRM este o metodă imagistică ce nu
foloseste radiaţia X ci foloseşte proprietăţile
protonilor de hidrogen din corpul omenesc, care
este format în proporţie de peste 90% din apă 1.
Rezonanţa reprezintă schimbul de energie între
două sisteme ce oscilează cu aceeaşi frecvenţă.
Undele utilizate sunt unde de radiofrecvenţă (RF
cu intensitate cuprinsă între 1şi 100 MHz 2.
Trebuie subliniat încă de la început faptul că în
acest camp magnetic nu pot fi introduse metale
sau alte dispozitive feromagnetice ce ar putea fi
atrase în interiorul tubului. Este vorba de o tehnică
de imagistică secţională multiplanară adică
care prezintă capacitatea de a achiziţiona imagini
2D în oricare din cele trei planuri fundamentale
(axial, sagital, coronal), oblice sau imagini
tridimensionale 3D, cu un contrast optim intertisular.
Magnetul superconductibil, trebuie răcit cu
heliu, este de regulă de mare intensitate, intensitate
care poate varia cel mai frecvent pentru
uzul clinic între 0.5 şi 3.0 Tesla (Fig.1). Există şi
magneţi destinaţi cercetării în care se pot introduce
animale mici sau monstre de material biologic
care pot ajunge până la intensităţi de 11 -
13 T 1.
Magnetul este intotdeauna activ, "puterea" sa
fiind foarte mare, putând atrage o cheie din fier
masiv de 25 cm de la o distanţă mai mare de 7
m. Din această cauză, orice obiect (chiar şi de uz
medical, cum ar fi: stetoscopul, butelia de oxigen,
brancardul etc) aflat în raza de acţiune a
magnetului poate deveni un adevarat proiectil.
Pe masură ce intensitatea magnetului creşte,
imaginile devin "mai bune", crescând rezoluţia
spaţială, iar secvenţele devin mai scurte. Există
însă şi reversul medaliei, la câmpuri de intensitate
mai mare, tehnicile de achiziţie sunt puter- |
 |
nic influenţate de artefacte; cele
mai mici anomalii putând să
ducă la compromiterea totală a
unei serii achiziţionate 1.
Echilibrul între avantajele unui
câmp "mare" şi dezavantajele
acestuia s-au stabilit la 1.5 T. La
aceasta intensitate se pot obţine
imagini foarte bune, cu o rezoluţ
ie spaţială ce poate scădea
sub 1mm, fără deteriorarea imaginilor
si fără artefacte 1.
Practic, pacientul este introdus
într-un câmp magnetic de intensitate
crescută ce aliniază toţi
protonii din organism pe aceeaşi
direcţie. Alinierea protonilor în
câmp magnetic se face paralel
cu câmpul magnetic principal |
|
sau antiparalel cu el. Alinierea
paralelă corespunde unui nivel
minim energetic, iar cea antiparalelă
unui nivel maxim. Protonii
aliniaţi nu se vor afla însă în
repaus, ci într-o mişcare permanentă
de precesie asimilată cu
mişcarea titirezului în jurul unui
ax imaginar.
Ca şi atunci când cumperi o ma-
şina nouă şi magnetul posedă o
serie de opţiuni ce pot fi
cumpărate sau nu, în funcţie de
modul său de utilizare. Pentru
cei care sunt implicaţi în studii
cardiace se poate cumpăra un
soft special pentru achiziţia cardiacă,
iar pentru cei interesaţi de
studii vasculare se pot cumpăra |
