Boala hemolitică a noului născut (BHNN)
este o entitate patologică īn care durata
de viaţă a eritrocitelor fetale este redusă
prin acţiunea anticorpilor materni îndreptaţ
i contra unor antigene moştenite de la
tată.
Deoarece sarcina se însoţeşte de o
adevărată microtransfuzie de sānge fetal
īn circulaţia maternă (hemoragia fetomaternă,
FMH), consecinţa este apariţia
anticorpilor. Aceştia, prin pasaj transplacentar,
sensibilizează eritrocitele fetale,
care vor fi distruse de macrofage īn
splină. Anticorpii implicaţi sunt de tip IgG
1 şi 3 capabili să treacă bariera placentară;
anticorpii de tipul IgM apar în faza
de debut a imunizării, nu pot traversa
placenta mai ales datorită structurii lor
deci nu pot produce boala.
Gravitatea BHNN se situează de la moartea
intrauterină la forme subclinice care
se decelează doar cu ocazia investiga -
ţiilor de laborator.
Pe baza specificităţii anticorpilor IgG, BHNN se
poate clasifica în trei categorii:
1. Prin anticorpi anti D izolat sau īn asociere cu
anti C, anti E : este forma cea mai gravă a bolii şi
care īn ultimii ani a fost mult atenuată prin practicarea
imunoprofilaxiei anti D.
2. Prin alţi anticorpi din sistemul Rh (C,E,c,e)
sau din alte sisteme de grup sanguine (Kell,
Duffy, Kidd, M, Lewis, P). |
 |
3. Prin anticorpii imuni anti A B
(la mame de grup O ) sau anti A,
anti B.
Prezenţa aloimunizarii capabilă
să provoace boala hemolitică
poate fi diagnosticată īn timpul
sarcinii prin depistarea precoce a
aloanticorpilor antieritrocitari,
titrarea lor şi monitorizarea aten -
tă a dezvoltării fătului. La naştere
eventuala prezenţă a anticorpilor
IgG materni pe hamatiile fetale
trebuie evidenţiată prin testul
Coombs direct din sāngele de
cordon.
Morbiditatea cauzată de sensibilizarea
hematiilor fetale şi distrugerea
lor ulterioară īn splină
include hidrops fetal (edeme asociate
cu anemia gravă) care este
de cele mai multe ori fatal; icterul
nuclear (leziuni cerebrale ireversibile
produse de bilirubina
neconjugată īn exces); fenomene
hemoragice; insuficienţă respiratorie
acută.
Pentru prognosticul sarcinii, are
o importanţă deosebită calitatea
şi precizia metodelor de diagnostic
utilizate, de la luarea īn evidenţă
a gravidei pānă la naştere.
Metodele de diagnostic şi tratament
diferă īn funcţie de prezenţa
sau absenţa aloimunizării. |
|
Tratamentul gravidei Rh
D negativ neimunizate
Obiectivul cel mai important este
prevenirea aloimunizării.
1. Cu ocazia primei vizite la
medic, se evaluează istoricul īn
ceea ce priveşte numărul de sarcini,
avorturi, transfuzii sau orice
alt eveniment cu risc de aloimunizare.
2. Se determină grupa ABO, Rh,
se efectuează depistarea de anticorpilor
antieritrocitari iregulari
prin Test Coombs Indirect. Pa -
cien ta cu Rh D negativ se testează
pentru antigenul Rh D slab.
Dacă Rh-ul şi depistarea anticorpilor
iregulari sunt negative, este
candidată pentru profilaxia anti-
D ante şi postnatală.
3. Se determină la tată grupa A B
O, Rh, fenotipul Rh-Kell; dacă
tatăl este Rh D negativ şi paternitatea
este sigură, se recomandă
efectuarea imunoprofilaxiei
4. Imunoprofilaxia anti-D
Administarea IgG anti D suprimă
răspunsul imun prin inhibiţie centrală,
anticorpii sensibilizează
ertitrocitele fetale care sunt
sechestrate īn splină şi ganglionii
limfatici. Creşterea locală a complexelor
antigen - anticorp stimulează
eliberarea citokinelor de |
