|
|
|
EDITORIAL |
Să se revizuiască primesc,
dar să nu se schimbe nimic
M-am întrebat în ultimele luni de ce tot trenează examenul de medic
primar dorit cu ardoare de medicii specialişti, dat fiind că acesta este
considerat la noi o etapă necesară pentru a te putea înscrie la şefia
unei secţii sau a deveni şef de lucrări, pentru a conduce un studiu
clinic ca investigator principal şi, de ce nu, o poziţie care aduce un salariu
semnificativ mai mare.
La o primă analiză a problemei constatăm cu uşurinţă că aceeaşi
soartă o are şi a doua specialitate - pentru care, cu ceva timp în urmă,
s-a încheiat o dezbatere publică pe site-ul Ministerului Sănătăţii, ale
cărei rezultate sunt strict secrete, aşa cum se obişnuieşte pe la noi.
La drept vorbind, aceste aşa-zise dezbateri publice sunt de faţadă pentru
că la ele participă un număr nereprezentativ de medici iar părerile lor
nu contează, deciziile finale fiind dinainte pecetluite.
Dacă întrebaţi pe la ministerul nostru o să aflaţi că se doreşte o reformare
a examenului de primariat din perspectiva alinierii la titulatura
profesională a UE şi că în momentul de faţă cāteva creiere sunt implicate
profund în rezolvarea acestei probleme.
Dacă mă întrebaţi pe mine, pot să vă spun că, pe lāngă această grijă din
partea ministerului, mai există cāteva aspecte demne de a fi luate în
seamă. Astfel, lupii tineri au tot umblat prin străinătăţuri şi s-au cam
însemnat cum stau lucrurile pe acolo şi, însetaţi de a urca în treptele ierarhiei
şi a gusta precoce din fructele interzise pānă la 50 de ani, tot încearcă
să accelereze ritmul promovărilor. Ce tānăr nu şi-ar dori să existe
şi la noi un sistem de promovare ca în Franţa - unde nu trebuie să aştepţi
să se elibereze un post didactic, ci pur şi simplu poţi deveni profesor la
35 de ani dacă îndeplineşti condiţiile impuse de senatul universităţii.
O temporizare a primariatului fără o revizuire a condiţiilor impuse
funcţiilor de conducere, a posturilor didactice şi a investigatorilor principali
mă duce cu gāndul la o minte diabolică îmbătrānită, profund
supărată pe aceşti tineri dinamici, care cu multă dibăcie îngreunează
un trend normal într-un stat european, fie el şi Romānia.
Rezultatele pot fi uşor intuite: o îngrădire vădită a unor drepturi cu deturnarea
de la principiile promovorii didactice şi medicale existente în UE,
anarhie în ierarhia valorilor, persistenţa unor structuri de conducere învechite
subjugate de atitudini feudale şi, în cele din urmă, o fractură între
generaţii greu de depăşit în contextul de faţă de către tinerii medici.
La început de an, doresc să nu îmbătrānim cu dorinţa de a trăi şansa
ca tinerii să ajungă profesori pentru a schimba fără a mai revizui.
|
|
