Infecţia hepatică cu virus C este o cauză
majoră de morbiditate hepatică cronică,
afectând aproximativ 3% din populaţia
globului1,2. Prevalenţa diabetului zaharat
(DZ) în special a celui tip 2 este în
creştere, aratând că există 195 milioane
persoane, iar previziunile pentru anul
2025 reprezinta aprox. 330 milioane. O
asociere apidemiologică între cele două
afecţiuni a fost descrisă prima dată de
către Allison şi colab. în 1994 (însă pacienţ
ii din cadrul lotului erau cu ciroză hepatică).
În prezent această corelaţie este
susţinută de numeroase studii clinice şi
epidemiologice şi reprezintă o importantă
problemă de sănătate publică. Patogeneza
DZ aparut în cursul HVC este subiect
de controversă. Printre mecanismele sugerate
enumerăm: insulinorezistenţa şi
hiperinsulinemia; degradarea functiei ?-
celulare cu scăderea secreţiei de insulină;
steatoza hepatică; prezenta inflamaţiei şi
a citokinelor proinflamatorii; distrugerea
autoimună a celulelor ?-pancreatice; supraîncarcarea
cu fier, s.a.
Ţesutul adipos secretă adiponectina, leptina, rezistina
- prin care acţionează la nivel hepatic,
pancreatic, hipotalamic, muşchi scheletic, endoteliu
- mediind numeroase procese metabolice3,4.
Adipocitokinele modulează conţinutul
lipidic intrahepatic şi insulinorezistenţa.
Adiponectina este cea mai abundentă proteina
specific exprimată şi secretata de ţesutul adipos.
Nivelul scăzut al adiponectinei poate fi implicat
în patogenia steatozei, accelerând progresia fibrozei
în HVC. Reducerea nivelelor de adiponectină
în obezitatea abdominală modifică acţiunea
insulinei la nivelul ţesuturilor periferice şi creşte
activitatea citokinelor proinflamatorii TNF-?, IL6
(tumor necrosis factor ?, interleukinei 6).
Rezistina induce insulinorezistenţă la nivel hepatic,
muscular şi de ţesut adipos. Nu există date
în literatura de specialitate cu privire la nivelul
rezistinei la pacientii cu HVC. Datele dintr-un studiu
efectuat de Pagano C et al.5 la pacienţii cu |
 |
steatohepatită nonalcoolică au
arătat că rezistina se corelează cu
modificările necroinflamatorii.
Leptina este o proteină codificată
de gena obezităţii, sintetizată şi
eliberată în principal de ţesutul
adipos, dar şi de celulele stelate
hepatice. Într-un studiu efectuat
de Oral Oncul şi colab.6 s-a observat
că pacienţii cu HVC au hiperleptinemie
şi asociază şi
insulinorezistenţă. Leptinemia se
corelează cu insulinemia ŕ jeun7,8
iar câteva studii clinice au relevat
existenta unei corelatii pozitive
între hiperleptimenie şi insulinorezistenţă
9.
Asocierea între inflamaţie şi insulinorezistenţă
în patogeneza diabetului
zaharat tip 2 este bine
cunoscută9. Citokine - precum
TNF-? ? tumor necrosis factor ?
şi interleukina 6 - IL6 au fost corelate
în populaţia generală cu
riscul de a dezvolta diabet zaharat
tip 210, cât şi la pacienţii diabetici
cu insulinorezistenţa.
Adipocitele reprezintă atât o
sursă, cât şi simultan o ţintă tisulară
a TNF-?.
TNF-? are un nivel crescut în
serul pacientilor cu HVC jucând
un rol important în insulinorezistenţă,
in principal prin inhibarea
activităţii receptorului insulinic-
1. Într-un studiu epidemiologic
recent, Lecube şi colab. au demonstrat
că pacienţii cu HVC fără
diabet zaharat au parametrii ce
caracterizeaza insulinorezistenţa
mai mari, comparativ cu cei cu
afectare hepatică de altă etiologie,
în relaţie cu activarea TNF-?
şi a nivelului crescut de IL-612.
TNF-?poate induce insulinorezistenţă
prin diferite mecanisme; în |
|
special, prin inhibarea fosforilării
tirozinei de la nivelul receptorilor
insulinei - aceasta conducând la
alterarea acţiunii insulinei la nivelul
ţesuturilor periferice şi hepatic.
Semnalele TNF-? prin cel puţin
doi receptori celulari de suprafaţă
cunoscuţi (TNF R1 şi TNF R2) indică
activarea sistemului TNF-? . S-au
raportat valori crescute ale TNF-?
şi ale receptorilor săi la pacienţii
infectaţi cu HCV; în plus, concentraţ
ii mari ale TNF R1 şi TNF R2
exista în strânsă legătură cu scorurile
histologice ale lezării hepatocelulare
şi ale gradului de
inflamaţie la nivel hepatic. Mai
mult, probele de biopsie hepatică
de la pacienţi infectaţi HCV fără
diabet au arătat anomalii semnificative
în căile de semnalizare ale
insulinei, care sunt frapant similare
cu efectele TNF-?13.
IL6 este o citokină multifuncţ
ională produsă de diferite tipuri
celulare, inclusiv de către
hepatocite; ea promovand insulinorezistenţ
a prin inhibarea transcripţ
iei GLUT4, IRS1. La indivizii
sănătoşi IL6 a fost corelată cu
riscul de a dezvolta diabet zaharat
tip 2. La pacienţii infectaţi
HCV, nivelurile IL6 au fost mai
mari ca în populaţia sănătoasă şi
corelate cu severitatea histologică
a inflamaţiei14.
Tulburările metabolice şi steatoza
hepatică la pacienţii cu HVC
reprezinta cofactori în dezvoltarea
complicaţiilor şi explică
răspunsul deficitar la tratament15.
Corelând aceste date se
conturează ideea prin care
controlul factorilor metabolici
constituie factorul determinant în
managementul HVC. |
