Bronhopneumopatia obstructivă
cronică (BPOC)
este o boală cu prevalenţă
mare populaţională (6-10%
din populaţia adultă neselecţ
ionată) cu incidenţă şi
mortalitate în continuă
creştere, statisticile epidemiologice
expectand ca în
2020 să devină a treia cauză
de mortalitate după bolile
cardiovasculare şi cancer.
În ţara noastră, prevalenta
BPOC-ului este estimată la
6,4% la barbaţi şi 2,3% la
femeile de peste 40 de ani,
păstrand acelaşi trend ascendent
în ceea ce priveşte
prevalenţa şi riscul morbimortalităţ
ii.
Definiţia de lucru formulată de
către GOLD se axează în principal
pe recunoaşterea limitării flu xu -
lui aerian caracterizat prin lipsa
reversibilităţii totale la testul
bronhodilatator şi progresivitate,
asociate unui răspuns inflamator
anormal al plămanului la
particule sau gaze nocive. Me -
diatizarea cu implementarea
rapidă şi uniformă a acestei
definiţii, care focusează meca -
nismul patogenic al bolii
reprezentat de inflamaţie, a avut
efecte care s-au repercutat în
indicatorii epidemiologici pre -
zentaţi mai sus: medicii recunosc
mai bine boala - fapt reflectat în
parte în prevalenţa crescută, iar
cercetarea medicală a exploatat
maximal veriga inflamatorie cu |
 |
apariţia unor medicamente noi
dar fără a atenua global
indicatorii epidemiologici ce
măsoară această boală. Acest
fapt poate constitui premiza unei
noi abordări patogenice, cu
orientarea spre explorarea unor
mecanisme particulare sau
comune altor boli deocamdată
neexploatate în managementul
BPOC.
În acest sens, dacă analizăm
literatura de specialitate din
ultimii 5 ani, observăm din ce în
ce mai mult o abordare
integrativă a BPOC, cu re -
cunoaşterea caracterului ei
sistemic determinat de asocierea
cu alte entităţi precum bolile
cardiovasculare, diabetul şi
sindromul metabolic, osteo po -
roza sau ulcerul gas tro duodenal,
asociere bazată pe o ipoteză
patogenică comună ce are în
centrul ei acelaşi mecanism
inflamator mai extins şi diver -
sificat prin noii mediatori
cercetaţi (TNF-?, IL-6,
adiponectină). Astfel, definiţia
iniţială recunoştea existenţa unui
proces inflamator localizat la
nivelul căilor aeriene pulmonare
avand ca mediator principal
elastaza eliberată de activarea
neutrofilelor. Identificarea recentă
a unui nivel bazal semnificativ
crescut de markeri inflamatori
circulanţi la pacienţii cu BPOC,
precum TNF-? şi IL-6, ce nu
corelează cu nivelul din spută,
îndepărtează ipoteza "overspill"
(inflamaţia plasmatică este |
|
generată de către cea pulmonară prin migrarea
mediatorilor) şi plasează această boală în cadrul
unei entităţi recent definite - sindromul
inflamator sistemic cronic.
Pentru a fi încadrat în acest sindrom, un pacient
trebuie să îndeplinească trei din componentele
diagnostice următoare: vārstă peste 40 de ani,
status de fumător cu mai mult de 10 pachete/an,
simptomatologie şi funcţie pulmonară com -
patibilă cu BPOC, insuficienţă cardiacă cronică,
sindrom metabolic şi proteina C reactivă
crescută.
BPOC şi inflamaţia sistemică cronică
După cum ne arată şi definiţia BPOC, inflamaţia
căilor aeriene pulmonare joacă un rol central în
patogeneza bolii, în principal prin activarea
neutrofilelor sechestrate în microvasculatura
pulmonară cu augmentarea consecutivă a
stresului oxidativ local, efect care poate fi decelat
şi în plasmă prin identificarea unui titru înalt de
produşi ai peroxidării lipidelor. În urma studierii
exacerbărilor BPOC s-a constatat deasemenea o
asociere particulară cu intensificarea
răspunsului inflamator bronşic şi sistemic. Iniţial
s-a crezut că inflamaţia sistemică derivă din cea
pulmonară, dar analiza comparativă în plasmă şi
spută a nivelelor de sTNF-R (receptor solubil) şi
IL-8 nu a obiectivat existenţa unei corelaţii
semnificative. Studiile ulterioare au arătat că
pacienţii cu BPOC severă, fără exacerbări, au
nivele bazale crescute de markeri inflamatori
circulanţi (TNF- ?, IL-6, PCR), fără a putea stabili
dacă acesta este un fenomen primar sau
secundar bolii. Totuşi, suplimentarea
nutriţională la pacienţii cu fenotip clinic A (slabi,
emfizematoşi) şi cu profil inflamator exacerbat
(PCR crescută) nu a dat roade, ridicānd mai
degrabă posibilitatea unei relaţii de asociere faţă
de una de tip cauză-efect. Valorile markerilor
inflamatori, leucocitelor, trombocitelor, |
