|
|
|
EDITORIAL |
Valoarea
mea
Romānia, Bucureşti, 1 Mai 2008. În jurul Parlamentului fumul grătarelor încinse
creează atmosfera unei zile ceţoase de toamnă. Mirosul specific micilor romāneşti
mă duce cu gāndul la chestiunile caracteristice naţiei noastre, aşa cum micul este în
fapt brand-ul specific încă neomologat al poporului nostru. Cāteva cuvinte pompoase
precum "valoare", "corectitudine", "dreptate" îmi vājāie pe la urechi. Politicienii
se întrec în vorbe. Nimic despre sănătate. Ba mai mult, cineva strigă cu o voce stridentă:
doctorii n-au ce căuta în politică. Aşa şi este de altfel. Ar trebui să ne vedem
de pacienţii noştri. Ne fofilăm în fiecare zi să facem altceva decāt să ne îngrijim pacienţii.
Poate că acest serviciu nu este rentabil, implică responsabilitate mare şi generează
belele multe. Puţini sunt cei dedicaţi cauzei lor. Îi recunoşti după traiul
modest pe care-l duc: maşină ieftină, dacă o au, prost îmbracaţi, resemnaţi şi totuşi
plini de speranţă. Focul existenţei este întreţinut prin muncă silnică şi profesionalism.
Ocupă de obicei poziţii periferice în ierarhia spitalicească, universitară, profesional-
ştiinţifică. Ei duc în spate greutăţile din sistem. Ceilalţi cāştigă ceva mai bine
cu sacrificii pe care nu le percep şi care probabil vor refula după o vreme: indicaţii
medicamentoase preferenţiale, taxe la internare, selecţia unei clientele bogate, redirecţionarea
pacienţilor spre propriile cabinete, astfel încāt atenţia pacientului
mulţumit devine o sursă nesemnificativă de venit, dar utilă la progresul medicinei.
Nu pot să nu fiu critic cu mine. Mă roade de ceva vreme aşa cum vă framāntă şi pe
dumneavoastră. Căci suntem medici şi avem în primul rānd conştiinţă.
Iar tinerii noştri, speranţa natiunii, cei rămaşi în ţară, căci cei plecaţi la Paris nu se
mai întorc ca pe vremuri, în loc să urzească un proiect medical de nişă, cu perspectivă,
preferă moştenirea conservatorismului din sistem, fapt pentru care pāndesc
cu multă supunere posturile cheie bine ferecate de către mai marii invaţători, posturi
care le asigură traiul decent fără prea multa bătaie de cap. De abia din acest
punct începe adevăratul business medical. De fapt, se respectă şi în medicină modelul
fanariot postrevoluţionar implementat democratic şi uniform în sistem şi
care este florid în Romānia europeană: investeşti într-o o poziţie bună şi apoi jefuieşti
neselectiv pentru a-ţi scoate înzecit investiţia.
Cu astfel de doctori postaţi într-un astfel de sistem, fără dotări şi perspectivă, fără
susţinere politică, care luptă împotriva unor boli ce atacă pacienţi cu puţină cultură
medicală, mă întreb ce mai înseamnă medicina romānească în 2008.
Totuşi, noi suntem salvatorii pacienţilor iar politicienii ar putea fi ai poporului dacă
ar respecta vorbele. Prea des ne folosim de sistem şi dăm vina pe el, bată-l vina să-l
bată de cuvānt, în loc să căutăm soluţii decente.
Halal naţiune, mori în pace!
Trăiască globalizarea nonvalorii individuale!
|
|
