Sindromul Velo Cardio facial /Di
George definit de acronimul CATCH:
anomalii Cardiace, Anomalii faciale,
hipoplazie Timică, Cleft palatin,
Hipocalcemie, este celmai frecvent
sindromdemicrodeleţie cromozomială
(1: 4000 de nou născuţi).
|
 |
de pe 10p14 este asociată cu
defecte cardiace şi deficienţă
celulară T.
Semnele evocatoare pentru
sindromul Velocardiofacial
/DiGeorge sunt: anomalii cardiace
congenitale de tip conotruncal,
anomalii ale palatului,
hipocalcemie, deficienţă imună,
dificultăţi de învăţare şi trăsături
faciale caracteristice ( definite
evolutiv).
Evaluarea pacienţilor cu
semne evocatoare de del
22q11.2 implică o colaborare
multidisciplinară şi o examinare
clinică completă, evaluarea
creşterii şi dezvoltării psihomotorii,
examen cardiologic, ORL şi
audiologie, determinarea funcţiei
imune şi calcemiei, evaluarea
şi terapia vorbirii şi limbajului,
examen psihologic şi
psihiatric, ecografie renală, examen
oftalmologic. |
Etiologia sindromului DGS este heterogenă
şi include diferite anomalii cromozomiale. 83%
din pacienţi au o deleţie a regiunii DGS1 de pe
cromozomul 22q11, de mărime variabilă: majoritatea
pacienţilor au o deleţie mare de 3 Mb
iar restul o deleţie mai mică de 1,5 Mb (inclusă
în segmentul de 3 Mb). Deşi mărimea deleţiei
la persoanele afectate este variabilă, nu există
nici o corelaţie întremărimea deleţiei şi fenotip.
Toţi pacienţii cu deleţie, indiferent de
mărime, au acelaşi punct proximal de ruptură;
există însă două puncte distale de ruptură care
delimitează un segment deletat de 1,5 Mb (la
aproape 10%din pacienţi) şi respectiv 3 Mb (la
90% din pacienţi). Această se corelează cu faptul
că cele mai multe cazuri de VCFS sunt sporadice.
Cea mai mică regiune a ADN care este
comun deletată (regiunea critică minimă) are
480 Kb lungime şi se presupune că această regiune
conţine gena/ genele care determină fenotipul
sindromului: GSCL, CTP, CLTD, HIRA şi
TMVCF.
17%din pacienţi cu fenotip cert DGS nu au
o deleţie detectabilă fie datorită unei deleţii
foartemici în regiunea critică, nedetectabilă cu
sondele moleculare actuale, sau unei mutaţie
punctiforme a uneia din genele din această |
|
regiune. Del 22q11.2 s-au identificat
la pacientii cu anomalii cardiace
congenitale izolate,
sporadice, fără altă simptomatologie
tipica sindromuluiVCFS.
S-au descris de asemenea cazuri
cu microdeleţie 22q11.2 unde
simptomatologia sindromului
este foarte săracă, diagnosticul
plecānd numai de la imunodeficienţa
severă manifestă clinic,
în absenţa hipocalcemiei neonatale,
a defectului velopalatin
şi a anomaliilor cardiace.
Există şi alte anomalii cromozomiale
asociate cu fenotipul
DiGeorge sau asemănător
DiGeorge: deleţia cromozomului
10p, duplicaţia cromozomului
9q. Regiunea DGS2 de pe
cromozomul 10p este dovedită
şi susţinută de numeroase studii.
Deleţia genei GATA3 localizată
10p este cert asociată cu
sindromul HDR- hipoparatiroidism,
surditate şi displazie renală
iar deleţia locusului DGS2 |
|
| |
| |
Pagina următoare » |
|
