diacă sau a SNC (boalaWhipple
generalizată) nu întotdeauna
este asociată cu simptome digestive.
Tipic, pacienţii prezintă
hiperpigmentare de cauză necunoscută,
adenopatii (în special
interesează ganglionii
mezenterici) şi rareori hepatosplenomegalie
sau ascită. De
asemenea, pacienţii pot prezenta
endocardită (fecvent descrisă
postmortem), pleuropericardită
(apare progresiv), infiltrate
pulmonare şi în cazul manifestărilor
neurologice (uneori)
se descriu semne clinice cerebeloase
(ataxie), demenţă, mielită
granulomatoasă, manifestări
psihiatrice. De asemenea, se
mai pot semnala oftalmoplegia,
uveita, retinită, nevrită optică,
edem papilar. BoalaWhipple limitată
la nivelul SNC este rară.
Infecţia tractului gastrointestinal
este dominantă la care se
adaugă afectarea inimii, plămānului,
rinichilor, seroaselor, SNC.
Arteriopatia în boala Whipple
interesează în special arterelemici
(ex. în lamina propria a
jejunului, creier, plămān, rinichi,
splină, ficat, colecist, rect, stomac,
ganglioni limfatici, testicul).
Cardiomiopatia este frecvent
o trăsătură a boliiWhipple.
Examinarea endoscopică
evidenţiază mucoasa duodenală
edemaţiată cu depozite
albe-gălbui. Studiile imunologice
în boala Whipple au fost
axate în general pe elucidarea
deficienţelor imune. Deficienţe
genetice sau dobāndite ale sistemului
imun al mucoaselor şi
periferic ca funcţiile imune Th1 |
 |
diminuate, creşterea producerii
de IL-12 şi IFN-? asociate cu secreţia
crescută de IL-4. Boala
Whipple determină limfangiectazie
intestinală secundară care
duce la pierderea celulelor T în
lumenul intestinal, în timp ce
funcţia celulelor B este normală.
Manifestări clinice sugestive
pentru boalaWhipple
-malabsorbţie neexplicată cu
boală sistemică;
- boală granulomatoasă sistemică
neexplicată care se
aseamănă cu sarcoidoza;
- boală neurologică caracterizată
de mioclonii, demenţă şi
oftalmoplegie supranucleară;
- uveită neexplicată.
Diagnosticul de laborator
se bazează de obicei pemetode
imunohistochimice (pe biopsia
de intestin; duoden, jejun, ileon
terminal, colon; ganglioni limfatici
sau disc vertebral) sau pe
detectarea moleculară a genelor
16SrRNA în ţesutul intestinal,
suc gastric, salivă, plăcile dentale,
LCR, lichidul sinovial, sānge
şi fecale folosind analiza PCR (cu
sensibilitate şi specificitate înalte).
Coloraţia cu hematoxilină
eozină relevă prezenţa macrofagelor
din lamina propria a intestinului
subţire, rezistente la
diastază, spumoase, cu citoplasma
cu granulaţii mari care
se colorează cu PAS.
Testele biologice evidenţiază
anemie moderată sau severă,
leucocitoză asimptoma- tică,
rareori trombocitoză, hipoproteinemie,
hipoalbuminemie. |
|
Oligoartrita sau poliartrita este seronegativă.
Scăderea concentraţiei de IgG2 în ser (dependentă
de IFN-?), nu are o semnificaţie cunoscută.
S-a demonstrat că pacienţii frecvent prezintă
numeroase anomalii ale celulelor T, care
include limfocitopenia, testele cutanate de hipersensibilitate
întārziată sunt reduse sau absente,
răspunsul celulelor T la diversemitogene
este diminuat. Hipersensibilitatea de tip întārziat
perturbată este însoţită de alterări imunologice
persistente ale celulelor mononucleare
din sāngele periferic, ca de ex. reducerea expresiei
la suprafaţă a receptorului tip 3 ? lanţul
CD11b al complementului, moleculă prezentă
în special pe monocite implicată în fagocitoză
şi stresul oxidativ.
S-a descris de unii autori producerea
scăzută de IL-12 de monocite. Aceste rezultate
indică că deficitul primar al monocitelor duce
la reducerea secundară de IFN-? şi IgG2 în ser.
Investigarea histopatologică relevă inflamaţia
perivasculară accentuată cu macrofage
care conţin incluzii PAS-pozitive. Lamina
propria conţine un număr scăzut de celule T
CD4 şi crescut de CD8 (aspecte care s-au descris
şi după tratament).
Lamicroscopul cu focalizare, anticorpimonoclonali
au permis detectarea Trophyrema
whippelli în fibroblastele infectate. Cultura de
Trophyrema whippelli este dificil de efectuat.
Tehnica ELISA foloseşte antigen Trophyrema
whippelli recombinant. Pentru tehnica
Western blot epitopul imunodominant este o
proteină de 84 kDa.
Prezenţa anticorpilor anti-Hsp65 la titruri
crescute nu serveşte pentru diagnostic.
În concluzie, diagnosticul în boalaWhipple
este dificil (bazat pe manifestările clinice şi pe
examenul microscopic al probelor recoltate
prin biopsie şimai recent pe analiza PCR). Frecvent
manifestările nedigestive preced cu mai
mulţi ani simptomele digestive. |
