Stetoscop Sâmbătă, 31 iulie 2010  

Cititi cel mai recent numar al revisteiAici gasiti numerele anterioareAbonamenteCe si unde se intampla in viata medicilorDocumentare medicalaForumRevista in format pdfDespre aceasta revista
Stetoscop


Nr. 76-77 » MEDICINA IN IMAGINI



Originea anormală
a arterei coronare stāngi
din artera pulmonară


ALINA OPREA, AURA POPA, B. RADULESCU, M. POSTU, MONA MUSTEATA, CARMEN GINGHINĂ, CENTRUL DE BOLI CARDIOVASCULARE C.C. ILIESCU


Originea anormală a arterei coronare stāngi din artera pulmonară (anormalous origin of the left coronary artery from the pulmonary artery - ALCAPA) este o anomalie congenitală rară (una la 300.000 de naşteri), descrisă pentru prima dată de Brooks în 1886 (1, 2).

Introducere

Cunoscută şi ca Sindromul Bland-White- Garland, această anomalie reprezintă una dintre cele mai comune cauze de ischemie miocardică şi infarct la copii şi, dacă rămāne netratată, determină o rată de mortalitate de pānă la 90%în primul an de viaţă. Corecţia chirurgicală imediată este standardul de aur la pacienţii cu ALCAPA şi are drept scop restaurarea sistemului circulator bicoronarian (6).
Ischemia miocardică determină o prezentare tipică la copii, cu intarzierea în creştere şi dezvoltare, transpiraţii profuze, dispnee, paloare şi angină atipică în timpulmesei sau plānsului. La adult, aritmiile maligne mergānd pānă la moarte subită pot fi prima manifestare a acestei anomalii (13).
S-a descris o clasificare a circulaţiei coronariene în două subseturi, pe baza pattern-ului de supravieţuire a pacienţilor: - tipul infantil al circulaţiei, care a
re o dezvoltare colaterală coronariană mică sau inexistentă, cu debut precoce al ischemiei miocardice severe, disfuncţie de VS si dilatare, şi regurgitare mitrală atāt prin ischemia muşchilor papilari cāt şi a dilatării inelului mitral. Fără corecţie chirurgicală, se ajunge la decesul rapid (săptămāni-luni) după naştere.
- tipul adult (10%-15%din pacienţi), în care supravieţuirea pe termen lung este datorată unei artere coronare drepte dominante, largă, cu colaterale intercoronariene extinse, ca şi o
deschidere restrictivă între ALCAPA şi artera pulmonară. Aceşti pacienţi pot rămāne asimptomatici pānă la viaţa adultă în ciuda ischemieimiocardice subclinice. În acest subset de pacienţi se estimează o incidenţă a morţii subite de 80%-90% la o medie de vārsta de 35 ani (4).

Prezentare de caz

În tipul adult din clasificarea demai sus se incadreaza şi cazul unei paciente în varstă de 57 ani care în anul 1959 (la vārsta de 9 ani) a fost operată pentru persistenţă de canal arterial (PCA), cānd s-a practicat ligatura canalului, ulterior cu reintervenţie doi ani mai tārziu (la vārsta de 11 ani) pentru repermeabilizarea canalului. Din anamneză (fără a dispune însă de documente medicale din acea perioadă) a rezultat că s-au făcut cateterisme anterior intervenţiilor şi pacienta era cunoscută cu suflu sistolic din copilărie.
Evoluţia ulterioară a pacientei a fost, timp de trei decenii şi jumătate, fără evenimente cardiace,
avānd două naşteri prin operaţie cezariană şidesfăşurānd profesia de asistentmedical.
Începānd cu vārsta de 48 ani, pacienta constată scăderea progresivă a toleranţei la efort şi apariţia de episoade repetate de tahicardie paroxistică supraventriculară şi fibrilaţie atrială începānd cu anul 2005, cu numeroase internări pentru decompensare cardiacă, primind tratament cronic cu Amiodarona.
În noiembrie 2007 pacienta se internează în Clinica de Cardiologie III a Institutului de Boli Cardiovasculare "Prof. Dr. C. C. Iliescu", pentru fenomene de insuficienţă cardiacă clasa IV NYHA, cu diagnosticele: insuficienţă cardiacă clasa IV NYHA convertită în clasa III NYHA, persistenţa de canal arterial operată, insuficienta mitrala degenerativa semnificativă, hipertensiune arterială pulmonară secundară severă, fibrilaţie atrială permanentă. A primit tratament diuretic, digitalic, blocant de calciu, anticoagulant. S-a sistat administrarea de Amiodarona, deoarece existau semne de afec-


 

 

Pagina următoare »