Definţie.
Urinomul reprezintă extravazarea urinii din
sistemul colector, extravazare secundară
efracţiei urinare la orice nivel: de la calice la
uretră.
Etiologie.
Urinomul poate apărea într-un context
traumatic, obstructiv, iatrogen, şi în unele cazuri
poate fi spontan.
Cauzele obstrucţiei pot fi congenitale sau
dobāndite. în cazurile obstrucţiei dobāndite
aceasta se poate datora unor calculi, trombi,
fragmente tumorale, dopuri fungice, fibrozei
retroperitoneale sau în anumite cazuri poate fi
de cauză iatrogenă.
Semiologie.
Urina extravazată poate rămāne localizată
subcapsular renal sau în spaţiul perirenal, în
aceste cazuri vorbim de forme localizate, sau
poate migra dincolo de linia mediană, cranial,
la nivelul mediastinului sau în cavitatea pleurală
sau caudal, de-a lungul compartimentului
iliopsoic, ajungānd la nivelul pelvisului (inclusiv
înmusculatura perineală,muşchii fesieri, scrot,
ţesuturile moi ale coapsei), în toate aceste cazuri
vorbim de forme extensive. |
 |
Diagnostic
radio-imagistic.
Metodele de diagnostic imagistic
sunt reprezentate de urografia
intravenoasă (UIV), ecografia,
examinarea computer-tomografică,
imagistica prin rezonanţă
magnetică (IRM), puncţia
ghidată imagistic (eco, CT).
Tehnica examinării CT. Examinarea
CT presupune evaluarea
nativă centrată la nivelul
etajului abdomino-pelvin urmată
de achiziţia în mod spiral
cu substanţă de contrast nonionică
injectată iv. concentraţie de
300-370 mg/ml, doza 1,5ml/
kgcorp, debit 2,5-3ml/sec, în
faze multiple, arterial, venos şi
timp excretor care poatemerge
în anumite cazuri în funcţie de
gradul de disfuncţie renală şi
pānă la 3-4 ore de la injectare.
Examenul CT nativ al abdomenului
şi pelvisului evidenţiază
în cazul urinoamelor o
colecţie abdominală şi/sau pelvină,
uneori migrată în mediastin,
cu densităţi franc fluide în |
|
urinomul necomplicat, sau densităţi
de tip hematic dacă este
vorba de un urohematom, sau
la limita fluid/solid dacă colecţia
s-a infectat. De asemenea, evaluarea
CT nativă estemetoda de
elecţie şi de certitudine în detectarea
calculilor obstructivi
din căile urinare indiferent de
compoziţia chimică a acestora,
punānd în evidenţă inclusiv calculii
radiotransparenţi.
Examenul CT cu contrast
iodat oferă informaţii despre parenchimul
renal (Fig.1a,b), despre
o eventuală patologie asociată
şi nu în ultimul rānd despre
excreţia renală; cele mai informative
sunt de regulă, secţiunile
tardive (realizate după 15-20
min. de la injectare sau chiarmai
mult), achiziţia tardivă fiind cea
care demonstrează extravazarea
substanţei de contrast din căile
urinare şi acumularea ei la nivelul
urinomului (Fig.1 c,d).
Diagnosticul diferenţial al
urinoamelor se face cu alte colecţii
abdominale, toracice sau
pelvine (ascita, abcese, hema- |
