Fibromialgia este o boală complexă. Etiologia nu este
încă cunoscută. În fibromialgia simplă examenul fizic
şi testele de laborator sunt normale la 90% dintre pacienţi.
Fibromialgia este diagnosticată pe baza existenţei
durerilormusculare cronice şi descoperirea
punctelor de sensibilitatemusculară. Nu există o componentă
inflamatorie cunoscută. VSH este normală.
Afecţiunea se întālneşte mai frecvent la sexul feminin.
Munca în condiţii de stres crescut este un factor de
risc. Apare la vārsta cuprinsă între 20-50 de ani, totuşi
se poate întālni la copil şi la persoanele peste 50 de
ani. Simptomele sunt durerimusculare generalizate,
slăbiciunemusculară, oboseală cronică, depresie, insomnie,
prurit generalizat fără nicio cauză primară.
|
 |
Producerea de radicali liberi
este crescută la pacienţii cu
fibromialgie.
Fibromialgia poate să determine
cefalee, dureri recurente la
nivelul gātului, oboseală idiopatică
severă, cronică, (care nu
apare după muncă sau exerciţiu
fizic excesiv),mialgii generalizate,
crampe şi slăbiciune musculară,
tulburări ale somnului (nu este
odihnitor), depresie (prezentă
înaintea debutului oboselii cronice),
febrămoderată. Extremde
rar sunt prezente tulburările cognitive
(diminuarea atenţiei, pierderea
abilităţii la concentrare,
pierdereamemoriei). Episoadele
acute de fibromialgie sunt frecvent
precipitate de expunerea la
stres psihoemoţional sau fizic.
Rezultatul este creşterea eliberării
de catecolamine cu creşterea
pierderii de Mg (poate fi un
factor favorizant în fibromialgie).
Paradoxal, nivelurile scăzute ale
Mg intensifică secreţia de catecolamine
(creşte riscul de efecte
adverse ale stresului).
în fibromialgie au fost semnalate
disfuncţii atāt ale imunităţii
umorale, cāt şi celulare.
Pacienţii prezintă incidenţă
crescută a manifestărilor alergice
(între 55-80% dintre pacienţi
prezintă alergii la alimente,
polen etc.). Totuşi cele
mai multe persoane alergice nu
prezintă fibromialgie. Răspunsul
imunologic la infecţii este al- |
|
Unii autori s-au întrebat dacă în fibromialgie
infecţiile virale (Epstein-Barr, herpes, enterovirusuri,
influenza, parvovirusuri) nu ar fi un eventual
factor etiologic. S-a raportat asocierea cu complexul
major de histocomptibilitate care poate
să influenţeze susceptibilitatea. Subiecţii cuHLABW35
auprezentat atāt răspuns în anticorpi crescut
cāt şi niveluri scăzute ale Mg eritrocitar.
Magneziul participă la imunitatea mediată de
celulele T care necesită cooperarea cu sistemul
mononuclear fagocitar ce este implicat în producerea
de citokine. S-a raportatmodificarea nivelurilor
citokinelor (IL-1?, IL-6, TNF-?), acestea
sunt semnificativ crescute în culturile demononucleare
din sāngele periferic, fapt ce demonstrează
că răspunsul la stimulii imuni este crescut,
ceea ce indică asocierea cu reglarea anormală a
acestor factori umorali, cu consecinţe imunologice.
în ser nivelulTGF-? este, de asemenea, cres- |
|
cut. S-a semnalat totodată creşterea
concentraţiilor plasmatice
ale TNF-?, IL-1, IL-6, neuropeptidelor
inflamatorii, substanţei P.
Reducerea numărului celulelor
NK şi a activităţii acestora ar
putea să crească susceptibilitatea
la neoplasm, în special limfom
nonHodgkin, neoplasm bronşic
(unele studii au demonstrat că fibromialgiaprecede
neoplasmul).
Aceleaşimodificări s-au observat
în legătură cu celulele T citotoxice
(Tc). Toleranţa imună este
diminuată în condiţiile deficienţei
de Mg. Unii dintre autori
au raportat o frecvenţămai crescută
a limfoamelor, leucemiilor la
pacienţii cu deficienţă de magneziu |
|
| |
| |
Pagina următoare » |
|
