EVENIMENTE
Agenda octombrie-decembrie
STATISTICĂ MEDICALĂ
Testul t împerecheat
Testele statistice "împerecheate"
GENETICĂ MEDICALĂ
Sindromul Prader Willi (PWS)
IMPACT
Fungii dermatofiţi - implicaţii în patologie
ACTUALITĂŢI CHIRURGICALE
Eficienţa comparativă a tratamentelor invazive în hemoragia variceală din ciroza hepatică
CURSURI
Cursuri de educaţie medicală continuă - UMF "Carol Davila", Bucureşti, noiembrie-decembrie 2008
LABORATOR CLINIC
Manifestări clinice şi biologice în boala Whipple
IMAGISTICĂ MEDICALĂ
PACS - o necesitate în serviciile de imagistică medicală
MEDICINA ÎN IMAGINI
Tulburări de conducere simptomatice la pacientă cu miastenia gravis
STUDII NOI
Eficacitatea ivabradinei în reducerea evenimentelor cardiovasculare la pacienţii cu boală coronariană şi disfuncţie de ventricul stâng
|
|
|
|
|
EDITORIAL |
Profesorul
Studenţii şi chiar rezidenţii noştri sunt astfel
formaţi încât la terminarea facultăţii puţini dintre
ei au percepţia realităţilor din sistemul medical
românesc. Îi saturăm cu foarte multe cunoştinţe
teoretice care nu au acoperire practică imediată,
îi ţinem pe holuri departe de bolnavi şi în plus îi îndoctrinăm cu tot felul de
sloganuri depăşite care crează miracolul unei lumi medicale pure în care
nouă ne şlefuim un chip de înger.
Ce nu le spunem este că medicina înseamnă bani pe care sistemul medical
românesc nu-i are şi nici nu-i va avea în viitorul apropiat, bani puţini pentru
care vor face compromisuri mari zi de zi, noapte de noapte, astfel încât timpul
va face din ei adevăraţi prădători.
Nu le spunem că nici măcar perspectivă nu există deoarece posturile bune
sunt intangibile cu profesionalismul medical.
Pe scurt, nu le oferim nimic, nici măcar vorbele care să le contureze mizeria
ce-i aşteptă, ci le repetăm mecanic, din reflex, că ţara are nevoie de medici
buni, ca voi. Greşit.
România nu are nevoie de voi, oameni liberi cu gândire medicală democratică
care să muncească din pasiune pentru binele pacientului ci de nişte medici
slugoi în număr mic pe o parcelă mare care să gestioneze cantitativ şi pe
hârtie o adresabilitate crescândă cu bani extrem de puţini, pentru că cei
mulţi se duc în altă parte.
Practic, eficienţa noastră este dependentă de gradul de adaptare la politica
sanitară guvernamentală: să oferim din ce în ce mai multe servicii cu bani
din ce în ce mai puţini, ecuaţie pe care noi o rezolvăm prin creşterea orelor
de muncă subjugaţi de jurământul sacru al lui Hipocrate, acţiune pe care o
facem din reflexul bine inoculat şi foarte bine speculat de societate, acela de
a nu refuza nimic şi pe nimeni. Pentru că nu este etic, ţine de deontologia
medicală, de juramintele noastre bla, bla etc. Dar societatea trebuie să ştie
că situaţia noastră la care ne-a obligat să ne adaptăm crează anomalii şi
dezastre mari pentru care tot ea va trebui să plătească iar în timp nota de
plată va depăşi cu mult valoarea investiţiei pe care sistemul medical ar
putea-o face normal adaptându-se la necesitaţile noastre curente.
Eu cred că trebuie să le spunem celor tineri adevărul crunt şi nu minciuna
frumoasă pentru a le da şansa să aleagă din timp, mai ales formarea medicală
pe care din ce în ce mai puţin le-o oferim.
Şi mai cred că inclusiv legămintele noastre sacre trebuie adaptate pentru că
în contextul sistemului medical românesc putem derapa lent, fără să simţim,
în postura unor profesionişti care-şi fac meseria dar care fac mai mult rău
decît bine.
Ce-i drept poate că şi noi ne amăgim şi sperăm la mai bine preferând minciunile
frumoase decât adevărul crud.
|
|
