 |
|
|
|
|
Rolul imagisticii prin
rezonanţă magnetică
în evaluarea pretransplant
a donatorilor renali
R. A. CAPŞA, IOANA LUPESCU, G. POPA, Ş. A. GEORGESCU, CLINICA DE RADIOLOGIE ŞI IMAGISTICĂ MEDICALĂ,
INSTITUTUL CLINIC FUNDENI BUCUREŞTI
|
Pe fondul progreselor tehnice şi a standardizării
protocoalelor de examinare, explorarea
angio-IRM a pediculilor renali a devenit o
metodă larg utilizată astăzi în studiul imagistic
pretransplant al donatorilor renali.
|
|
decenii, ambele me-tode s-au
perfecţionat continuu, astfel
încāt în ultima perioadă au devenit
metode-standard de evaluare
a potenţialilor donatori,
angiografia clasică rămānānd ca
examen "de rezervă" în puţinele
si-tuaţii în care aceste explorări
oferă rezultate neconcludente
sau sunt contraindicate.
Explorarea CT cāt şi cea IRM
oferă pe de altă parte beneficii
notabile faţă de angiografia clasică
în evaluarea completă a donatorului
renal. Astfel, în plus faţă
de studiul vascular (arterial şi
venos) propriu-zis, ambele metode
au capacitatea de a vizualiza
parenhimele renale, cu
posibilita-tea decelării şi caracterizării
eventualelor anormalităţi
în fazele vasculare proprii studiilor
renale cu substanţe de
contrast intravenoase (fază cortico-
medulară, nefrografică). Studiul
aparatului reno-urinar în faza
excretorie evidenţiază în detaliu
căile urinare ale donatorului, cu
posibilitatea vizua-lizării tuturor
claselor de anomalii congenitale
sau dobāndite uretero-pielocaliceale
şi vezicale. Totodată, explorările
amintite vizualizează
atāt structurile perirenale cāt şi
restul organelor şi ţesu-turilor din
cavitatea abdominală şi pelvină,
decelānd patologii concomitente,
frecvent necunoscute, ce |
Din prima etapă a aplicării sale clinice, transplantul
renal a necesitat aportul metodelor radiologice
şi imagistice ce s-au dovedit necesare
atāt în perioada pretransplant cāt şi după efectua-
rea transplantului renal propriu-zis, în detecţia
şi caracterizarea eventualelor complicaţii
ale rini-chiului transplantat. Astfel, înainte de
momentul transplantului renal se impune atāt
evaluarea vas-culară a primitorului renal (în principal
vizānd prezenţa evetualelor calcificări ateromatoase
arte-riale în zonele de efectuare a
anastomozei arteriale) cāt şi studiul pediculilor
vasculari ai potenţiali-lor donatori de rinichi.
Metoda standard de studiu a pediculilor vas-
|
|
culari la donatori este angiografia
renală, folosită iniţial ca unică
metodă de explorare vasculară şi
utilizată încă în multe centre de
transplant din lume. Metoda are
atuuri indiscutabile dar alături de
acestea prezintă şi dezavantaje,
cum ar fi inva-zivitatea unei explorări
ce necesită abord arterial
direct, injectare de produşi de
contrast iodaţi, ex-punere la cantităţi
considerabile de radiaţii,
posibilitatea apariţiei de complicaţii
postintervenţionale.
Treptat, prin perfecţionările
tehnice apărute şi prin standardizarea
protocoalelor de studiu
au început să se impună ca alternative
viabile angiografiei clasice
metodele angiografice secţionale
de tipul tomografiei computerizate
(în varianta angio-CT)
şi imagisticii prin rezonanţă magnetică
(an-gio-IRM). Ambele
metode reprezintă explorări
neinvazive vasculare, ce elimină
întregul arsenal de riscuri şi potenţiale
complicaţii legate de angiografia
clasică. În ultimele două |
|
| | | |
Pagina următoare » |
|
|
|
|
|
