Cardiologia. Quo Vadis?

În ultima vreme, procesul tehnologic evoluează extrem de rapid cu un impact major în domeniul medicinei. Nonotehnologia, aplicațiile multimedia, comunicarea avansată prin rețelele de socializare au început să-și pună amprenta și în domeniul cardiologiei. Defibrilatorul fără sondă, stimulatorul cardiac fără fir tip microsondă intracavitară, noile tipuri de stent-uri bioresorbabile, aplicațiile din sfera telecardiologiei sunt doar câteva dintre rezultatele avansului tehnologic din ultimii 5 ani.

Inclusiv în zona de studiu clinic abordarea se schimbă încetul cu încetul prin individualizarea unui profil genetic responsiv la un anumit tip de medicament cât și prin substudiile care folosesc tehnicile avansate de diagnostic și monitorizare pe perioada evaluarii eficacității și siguranței unei terapii. Toate acestea, asezate în logica eficienței, au influențat creșterea speranței de viață, reducerea morbi-mortalității cardiovasculare și cel mai important, generarea unui adevărat curent în domeniul cercetării tehnologice capabil să revoluționeze gîndirea și abordarea în bolile cardiovasculare, să găsească soluții medicale la boala fiecarui pacient în parte.

În țara noastră, în ultima vreme, există o preocupare cu focus pe sistemul de sănătate care a născut speranțe pentru a practica și dezvolta medicina pe la noi. Se proiectează spitale, de la rang regional până la nivel republican, se măresc salariile și a crescut cuantumul de plată a gărzilor, se scot posturi la concurs. Totuși, scopul imediat al dezvoltării în sectorul medical este unul de a asigura subzistența acestuia și mai puțin de a sprijini avansul tehnologic și al cercetării medicale. Se iau măsuri care trebuiau de mult luate, care în cele din urmă au ca viză conservarea forței de muncă medicale.

Exodul medicilor pare de neoprit și în aceste condiții există tendință de a pleaca mai mulți din cei care au un anumit statut, o anumită vechime și experiență, dornici de a practica un act medical de calitate, fără sincope logistice și administrative, cu posibilitatea de a exploata aparatura de ultima generație și de a trăi având conștiința lucrului bine făcut și tot ce poate fi făcut pentru fiecare pacient.

Cardiologia românească nu face notă discordantă față de peisajul medical de la noi, cu ajunsurile și neajunsurile momentului- opearații cardiace din ce în ce mai puține, transplantul cardiac în stadiul de morulă, implantarea de valve transcateter în stadiul de blastulă, abordarea intervențională a aritmiilor sporadică și izolată etc.

Se creează astfel premizele ca în următorii 10 ani România să exceleze în continuare la capitolul indicilor crescuți de morbi-mortalitate cardiovasculară, fără soluții reale în dezvoltarea  cardiovasculară locală și fără contribuții în cercetarea și inovarea internațională.

Speranța stă în oameni, în puținii medici cardiologi care au mai rămas dar și în cei plecați care ar trebui sprijiniți să se întoarcă în țară.

Autori

Dr. Silviu Stanciu

Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila“